Fără să fim subiectivi, putem afirma că pământul Blajului musteşte de istorie, fapte măreţe, idei înălţătoare, oameni luminaţi: “preoţi cu crucea-n frunte”, dascăli de înaltă cultură şi simţire românească, aşa încât parfumul filei îngălbenite de istorie este simţit şi apreciat de fiecare generaţie însetată de cunoaşterea valorilor neamului.

În consecinţă, e o datorie ca personalităţile Blajului şi evenimentele petrecute în această vatră de cultură şi civilizaţie românească să fie consemnate într-o cronică a vremii, pentru a fi cunoscute şi apreciate de tânăra generaţie. Astfel, din respect faţă de importanţa istorică şi culturală a Blajului, vrednici intelectuali, crescuţi şi formaţi la şcolile blăjene – “fântâni ale darurilor”, cum le-a numit episcopul Petru Pavel Aron – şi-au pus condeiul în slujba păstrării valorilor neamului şi a formării conştiinţei naţionale.
La ceas aniversar, când se împlinesc 250 de ani de la trecerea în neant a episcopului Petru Pavel Aron, Colegiul Naţional “Inochentie Micu Clain” Blaj prin domnul director, profesor Ioan Tomoiagă, aduce un solemn omagiu întemeietorului şcolilor din Blaj.
Dacă episcopului greco-catolic Ioan Inocenţiu Micu Clain îi aparţine meritul de a fi ctitorul Blajului, episcopului P.P.Aron, originar din Bistra Apusenilor, îi revine datoria sacră de a deveni întemeietorul Şcolilor Blajului. Cu toate că piatra de temelie a şcolilor Blajului a fost pusă de episcopul Inocenţiu Micu Clain, cele mai vechi şcoli cu limba de predare română, de un grad mai înalt din Transilvania, îşi vor deschide porţile la 11 octombrie 1754 prin grija episcopului Petru Pavel Aron. Înaltul prelat redactează scrisoarea circulară prin care anunţă deschiderea celor trei şcoli: şcoala de obşte, unde se învaţă cititul, scrisul şi cântările, exclusiv în limba română “de la ucenici nicio plată aşteptându-se”, şcoala latinească şi seminarul teologic. Pentru a încuraja şi a atrage elevii, Petru Pavel Aron dispune prin circulara din 11 octombrie 1754 să nu i se ia nici o plată de la copiii săraci şi cu dragoste de carte. Pe seminarişti îi susţinea cu mâncare, cu haine şi chiar cu bani din veniturile sale. Merită să menţionăm şi câteva cifre în legătură cu şcolarizarea elevilor.
În decembrie, şcoala de obşte avea 79 de elevi, şcoala latinească 74, iar seminarul 25. În anul 1757, după mărturisirea corifeului Şcolii Ardelene Samuil Micu, frecventau cursurile 300 de elevi, iar în 1759 erau deja 500. În conducerea şi activitatea şcolilor a fost ajutat de dascăli învăţaţi, cu cei mai mulţi călugări, principalul având ca scop nobil emanciparea poporului prin lumina cărţii.
Prin iniţiativele sale: pune bazele bibliotecii din Blaj, întemeiază tipografia blăjeană în care apar manuale şcolare, cărţi ştiinţifice, didactice şi religioase, trimite tineri bursieri la colegiile din Viena şi Roma, Petru Pavel Aron a demonstrat că slujirea până la jertfă dă roade.
În concluzie, portretul spiritual al episcopului Petru Pavel Aron axat pe: modestie, muncă, asceză, morală creştină, iubire de carte şi dragoste de neam se integrează perfect în matricea unui spaţiu românesc definit prin simbioza biserică-şcoală-cultură. La acest moment important din istoria Blajului, Colegiul Naţional „Inochentie Micu Clain” aduce o veşnică recunoştinţă „înaintaşului Şcolilor Blajului”, care au devenit adevărate focare de cultură şi credinţă românească.

Profesor Ioan TOMOIAGĂ, directorul Colegiului Naţional „Inochentie Micu Clain” Blaj

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS