Rămâi conectat

Actualitate

Cum se distruge o ţară şi un popor

Publicat

în

revolutie_1989Planul diabolic de distrugere a ţării şi a poporului nostru a început în 1989, când în toată Europa au fost organizate de Marile Puteri şi de marea caracatiţă financiară internaţională, „revoluţii de catifea” sau, în cazul nostru, o revoluţie sângeroasă.

Începând cu 22 decembrie 1989 s-a organizat în România prima revoluţie transmisă în direct la televizor şi prima execuţie a unui şef de stat şi a soţiei sale, în sfânta zi de Crăciun. Pentru un popor creştin cum este poporul român, a fost şi rămâne „un păcat mare şi negru” pe conştiinţa noastră colectivă.
Desigur că ce a urmat este deja istorie, dar ceea ce nu ştiţi dumneavoastră sau unii dintre dumneavoastră, este că în ianuarie 1994, într-o revistă britanică de mare tiraj numită „Inteligent Digest”, se publică un articol ce se referă la un acord secret încheiat în septembrie 1990 între fosta URSS şi Germania, prin care se stipulează dezmembrarea Cehoslovaciei, dezmembrarea Iugoslaviei cu trecerea Croaţiei şi a Sloveniei sub tutela economică a Germaniei şi permisiunea pentru Ungaria de a-şi anexa teritoriile pierdute prin Tratatul de la Trianon prin care probabil era lovită şi România. Din fericire, după prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a URSS-ului, acest pact a fost parţial abrogat şi UE a grăbit procesul de extindere a acestuia spre fostele ţări ale Tratatului de la Varşovia, printre care şi România. Se vizau resursele şi bogăţia naturală, precum şi resursele de energii ale acestor ţări. Ca dovadă că a fost aşa şi nu un gest altruist, au fost împrumuturile uriaşe de la FMI pe care România le-a luat şi le ia cu termen scurt şi cu dobânzi mari, fapt ce ne pune la picioarele Uniunii Europene şi a Germaniei. Şi de aici încolo, cu ajutorul partidelor politice aflate la guvernare, marele plan de înrobire a României în 4 etape era şi este deja în desfăşurare. Prima etapă după optimismul post-revoluţionar a fost demoralizarea gradată a poporului român. Guvernanţii noştri din prima zi de după Revoluţia din 1989, nu numai că au consumat marea rezervă valutară a României lăsată de regimul dictatorial Ceauşescu, ci au început să ia împrumuturi de la băncile FMI-ului cu dobânzi uriaşe, fără să aibă aprobarea poporului român pentru aceste împrumuturi prin Referendum naţional. Nu se ştia şi nu se ştie ce s-a făcut cu aceşti bani, care era destinaţia lor, care sunt resursele din care se vor rambursa creditele externe. Se mai pune întrebarea de ce nu s-au luat împrumuturi cu dobândă mai mică de la chinezi, care au împrumutat chiar şi SUA cu multe miliarde de dolari. Împrumuturile de la FMI, pe lângă faptul că aveau dobândă foarte mare, erau şi condiţionate de: privatizarea hidrocentralelor şi a Centralei Nucleare de la Cernavodă, închiderea termocentralelor şi a minelor de cărbuni din Oltenia şi Valea Jiului care împreună produceau o energie foarte ieftină, privatizarea Rompetrol, Rom şi Transgaz, Electrica, CFR Călători şi Marfă care erau a doua armată a ţării, închiderea de spitale, desfiinţarea a 5700 de paturi de spital, disponibilizarea a 150 de mii de bugetari, concesionarea zăcămintelor de sare, lichidarea a peste 7000 km cale ferată, vinderea de mii de vagoane de marfă pe un preţ de nimic şi vandalizarea pădurilor României. După aceste lucruri începe a doua etapă, care este destabilizarea ţării din punct de vedere economic, a relaţiilor externe şi a sistemului de apărare, inclusiv a armatei. Şi iată că vine criza economică, care cuprinde şi România şi pe români ca un tsunami, distrugând această frumoasă ţară, această adevărată grădină a Carpaţilor.
Foarte puţini conducători au denunţat public aceste lucruri şi aici aş aminti pe singurul preşedinte adevărat al SUA, J.F. Kennedy, care în 1963 a avertizat populaţia americană de pericolul globalizării şi secretizării şi a fost împuşcat. În Ungaria de astăzi s-a mai ridicat un mare lider împotriva FMI-ului, numit Viktor Orban, dar oare cât va rezista? Va avea România vreodată un preşedinte asemănător cu Kennedy? Numai Dumnezeu ştie! Timp de 25 de ani de la Revoluţie încoace,
s-a pregătit şi s-a efectuat şi distrugerea psihologică a poporului român. Mulţi români se întreabă de ce nu le mai ajung banii, de ce copiii lor nu mai învaţă, de ce 50% dintre tinerii României nu-şi mai promovează bacalaureatul, de ce plătesc rate insuportabile la bancă, de ce nu le mai rămân bani de mâncare şi medicamente după ce plătesc gazul, curentul şi întreţinerea, de ce sunt umiliţi, ignoraţi de cei care ar trebui să-i conducă şi să-i reprezinte? Toate aceste lucruri se întâmplă din cauza ignoranţei noastre. Ignoranţă sau nepăsare de ceea ce se întâmplă în lume, ignoranţă faţă de propria noastră viaţă sau familie. Cu toate că suntem într-un trafic rutier aglomerat, nu purtăm centură de siguranţă, mergem cu viteză mare, nu respectăm regulile de circulaţie, suntem nervoşi şi agresivi faţă de ceilalţi şi câteodată murim şi noi şi cei nevinovaţi în multe accidente rutiere. Ignoranţă faţă de propria noastră sănătate deoarece ştim că fumatul produce cancer şi fumăm, ştim că alcoolul produce ciroză hepatică şi bem, ştim că E-urile alimentare produc cancer şi mâncăm. Ignoranţă faţă de educaţia copiilor noştri, ignoranţă şi obedienţă faţă de televizor, faţă de internet, faţă de institutele de sondaje. În fiecare zi, pe toate canalalele de televiziune ni se oferă personaje cu scoarţă cerebrală netedă ca o foaie de hârtie care sunt însă foarte bine realizate financiar, se îmbracă cool, au maşină sau ceas de firmă şi sunt foarte simpatici în relaţia cu presa. Încet, încet ni se oferă apoi informaţii despre viaţa lor amoroasă, conflictuală, cu divorţuri cu scântei şi apoi o nouă iubire la orizont. Toate aceste lucruri sunt o anestezie a minţii şi a simţurilor tale, stimate cetăţean român, ce te scoate din cotidian şi te face un mic roboţel ignorant, ce face totul la comandă.
De asemenea, apar la televizor personalităţi marcante ale poporului român, nu le dau numele, care vă îndeamnă să cumpăraţi margarină pentru copiii dumneavoastră, care este extraordinară pentru sănătatea lor, dar copilul vedetei sunt convins că nu consumă aşa ceva. Alte personalităţi te îndeamnă să cumperi medicamente sau sute de minute la telefonul mobil, iar tu, stimate cetăţean, cumperi de dragul personalităţilor cu toate că nu ai nevoie de aceste lucruri, transformându-te într-un consumist teleghidat.
Oare cine ne mai scapă de aceste lucruri? Sunt convins că tinerii din ziua de astăzi sau cei care au plecat în pribegie în Occident se vor întoarce acasă şi prin comportamentul lor, prin seriozitatea proiectelor lor, prin experienţa lor occidentală vor fi viitorii formatori de opinie şi vor scoate România din postul de colonie occidentală, iar pe români dintr-un popor folosit pe post de sclav, exploatat la sânge de străini sau alogeni, şi-i vor transforma într-un popor puternic, cu o clasă de mijloc puternică şi stăpână pe propria ţară. Să ne ajute Dumnezeu nouă, tuturor şi mai ales tinerilor, în ei avem toată speranţa!

Dr. Mircea FRENŢIU

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Actualitate

Învierea Domnului 2026, în Catedrala Blajului – Sărbătoarea luminii și a vieții

Publicat

în

În noaptea Sfintelor Paști, credincioșii s-au adunat în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj pentru a celebra, împreună cu clerul, marea taină a Învierii: lumina care învinge întunericul și viața care biruie moartea. Într-o atmosferă de profundă reculegere și bucurie, cântarea „Cristos a înviat!” a vestit nu doar un adevăr de credință, ci o realitate trăită, care străbate și transfigurează lumea.

Sâmbătă, 11 aprilie 2026, la ora 23:00, Preafericirea Sa Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a celebrat Canonul Învierii, deschizând solemn ziua cea mare și sfântă. Lumina împărtășită credincioșilor a devenit semnul biruinței lui Cristos asupra întunericului, iar noaptea s-a transformat în prag al unei vieți noi, în care moartea nu mai are ultimul cuvânt.

Trăirea acestei celebrări a fost una profundă și vie: fiecare credincios a fost chemat să primească și să poarte mai departe lumina Învierii. În comuniunea rugăciunii, bucuria pascală a unit inimile tuturor în aceeași mărturisire a credinței: viața a biruit moartea, Cristos a înviat!

În dimineața zilei de duminică, 12 aprilie 2026, Duminica Învierii Domnului nostru Isus Cristos, Preafericirea Sa a celebrat Sfânta Liturghie, încununând sărbătoarea în Catedrala Blajului prin comuniunea euharistică. Răspunsurile liturgice, atât la Canonul Învierii, cât și la Sfânta Liturghie Arhierească, au fost oferite de Corul Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj, ale cărui cântări au însoțit bucuria luminii ce nu apune.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa Claudiu a citit Scrisoarea Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului, în care a subliniat că, prin Învierea lui Cristos, creștinii sunt chemați să trăiască drept fii ai luminii, în libertate, speranță și iubire. Într-o lume marcată de suferință și neliniște, Arhiepiscopul Major a îndemnat la păstrarea vie a credinței și la mărturisirea concretă a speranței, printr-o viață luminată de prezența lui Cristos cel Înviat. Totodată, a evidențiat importanța rugăciunii, a apropierii de Sfânta Scriptură și de Sfânta Liturghie, ca izvoare ale întăririi sufletești și ale întâlnirii vii cu Domnul. Privind la exemplul Fericitului Episcop Martir Iuliu Hossu, credincioșii sunt încurajați să-și ridice privirea spre Dumnezeu, izvorul adevăratei speranțe, și să trăiască Învierea ca drum sigur spre viața veșnică.

Ziua Învierii Domnului rămâne astfel izvorul mântuirii și începutul vieții celei veșnice: lumina care risipește orice întuneric și viața care biruie pentru totdeauna moartea. În această lumină, cerul și pământul se unesc într-o unică și neîncetată cântare de biruință: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

Zeci de credincioși greco-catolici au participat la procesiunea „Calea Crucii”, desfășurată în seara zilei de marți, 7 aprilie 2026, pe străzile Blajului

Publicat

în

În rugăciune și comuniune, credincioșii greco-catolici s-au adunat pentru a parcurge împreună Calea Crucii cu procesiune pe străzile Blajului, retrăind drumul suferinței Mântuitorului în aceste zile sfinte ale Săptămânii Mari.

Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, procesiunea a fost condusă de Preasfinția Sa Cristian, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.

Procesiunea a început la Capela Arhiereilor – Parohia Blaj II și s-a încheiat la Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” – Parohia Blaj I, străbătând străzile municipiului Blaj într-o mărturie vie de credință.

Purtând crucea și rostind împreună rugăciunile celor XV stațiuni, participanții și-au îndreptat inimile spre taina Învierii, contemplând Patimile Domnului și pregătindu-se sufletește pentru lumina biruinței asupra morții.

„Crucii Tale ne închinăm, Cristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!”

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

Scrisoarea Pastorală a Preafericitului Părinte Claudiu la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2026

Publicat

în

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,

dragilor credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu.

Har, pace și binecuvântare de la Domnul nostru Isus Cristos!

Iubiți frați și surori în Cristos,

Sărbătoarea Sfintelor Paști ne pune în fața adevărului existenței noastre: noi, creștinii, suntem prin harul lui Cristos „fii ai lui Dumnezeu” și „fii ai învierii” (Lc. 20,36). Aceasta este identitatea și înalta noastră demnitate, fiindcă suntem renăscuți în Cristos pentru a trăi ca „fii ai Luminii” (In. 12,36). Sfântul Grigore de Nissa spunea că Învierea Domnului a inaugurat o nouă viață și un nou mod de a trăi. Cine este fiu al Învierii va trăi în lumină, iubire și speranță, iar nu în întuneric, nedreptate sau resemnare. Va fi liber și nu prizonier al păcatelor, al fricii sau al morții, așa cum ne încredințează Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”.

Cum să nu înțelegem, atunci, că faptul de a fi creștini se împlinește în misiunea de a deveni martori și vestitori ai lui Cristos? Să urmăm, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Petru de a fi mereu pregătiți să răspundem oricui ne cere socoteală despre nădejdea noastră (cf. 1Pt. 3,15)! Iar mărturia noastră va fi cu adevărat convingătoare în măsura în care cei din jur vor putea vedea că nu doar vorbim despre lumină, ci că însăși lumina lui Cristos cel Înviat strălucește în gândurile și în faptele noastre.

O asemenea misiune, în lumea de astăzi, pare imposibil de îndeplinit. Cum am putea să mai dăm mărturie despre dragostea lui Dumnezeu într-un ceas al istoriei în care lumea, pe care Papa Francisc o numea „casa noastră comună”, pare mistuită de ură și de violență? Cum să vorbim despre lumină când întunericul se strecoară pretutindeni, invadând fiecare spațiu al vieții și așternându-se peste conștiințe, ca o umbră care nu mai vrea să se îndepărteze? Și, mai ales, cum și-ar mai putea croi drum speranța într-o lume sfâșiată de războaiele din jur și de cele dinlăuntrul nostru, de crizele economice, morale și existențiale, de neliniștile adânci și de o tot mai apăsătoare lipsă de perspectivă? Sub ochii noștri se desfășoară zilnic o litanie a deznădejdii, care este amplificată, pe toate ecranele, de imagini și de știri care ne pot ispiti să gândim că răul ar avea ultimul cuvânt. Cu toate acestea, Biserica ne învață că puterea luminii nu poate fi nimicită de întuneric deoarece Dumnezeu ne este alături chiar și atunci când totul pare pierdut. El aprinde flacăra speranței tocmai în ceasul încercărilor!

Dacă lumina unor stele demult apuse străbate nemărginirea universului pentru a străluci pe cerul nostru și a ne aduce bucurie, și dacă lumina înțelepciunii și a faptelor înaintașilor noștri ajunge peste veacuri până la noi pentru a ne inspira și călăuzi, cu atât mai mult lumina dumnezeiască a lui Cristos se va revărsa asupra noastră și va risipi orice umbră. De aceea, pentru lumea întreagă, dar mai ales pentru frații noștri din Ucraina și din Orientul Mijlociu, rugăciunea noastră trebuie să se înalțe neîncetat, pentru ca Bunul Dumnezeu să le dăruiască puterea de a nu ceda disperării și să-i ajute să întrezărească, printre norii negri ai suferinței, licărirea firavă a speranței.

Iubiți credincioși,

Dacă vrem ca mărturia noastră despre Cristos cel Înviat să fie credibilă, atunci este necesar ca noi înșine, în adâncul sufletului, să purtăm candelele speranței mereu aprinse. „Nimeni nu poate da ceea ce nu are”, obișnuia să repete Preafericitul Părinte Cardinal Lucian pentru a ilustra acest principiu al vieții creștine, fiindcă nimeni nu poate împărtăși altora lumina, dacă el însuși nu s-a făcut părtaș luminii, și nimeni nu poate aprinde în inima fratelui flacăra credinței, dacă inima sa nu arde de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, cântarea „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le” trebuie să se înalțe azi de pe buzele noastre cu sfântă bucurie, dar mai ales să fie ecoul bisericii din sufletul nostru. În acel sanctuar lăuntric, unde Dumnezeu ne așteaptă, suntem invitați să coborâm în fiecare zi. Acolo, la căldura rugăciunii curate, la lumina neînserată a Sfintei Scripturi și sub adierea de viață făcătoare a Spiritului Sfânt, flacăra credinței primite la botez va crește și va străluci tot mai puternic pentru a ne încălzi inimile. Iar atunci când inimile noastre vor arde de acest foc sfânt, ni se vor lumina și ochii minții, pentru a vedea mai limpede ceea ce adesea scapă privirii omenești. Vom putea cunoaște planul mântuitor pe care Dumnezeu îl are cu noi și cu lumea întreagă, dincolo de orice amăgire și de toate perdelele de fum care încearcă să ascundă și să sufoce adevărul.

În acest pelerinaj sufletesc, care ne conduce la frângerea pâinii din Sfânta Liturghie, vom putea simți prezența mângâietoare a Mântuitorului și vom descoperi că niciodată nu suntem singuri. Aceasta a fost și experiența ucenicilor de la Emaus, care L-au întâlnit pe Cristos cel Înviat. Atât pentru ei, cât și pentru noi, Învierea a avut loc, însă depinde cu ce ochi o privim. În fața aceleași realități putem fi lipsiți de speranță și să spunem, asemenea celor doi ucenici, „noi nădăjduiam…” (Lc. 24,21). Aceste cuvinte, însă, exprimă povara unei speranțe rămase în trecut și care face prezentul atât de trist! Dar există și o altă cale, aceea de a asculta glasul Domnului care ne vorbește prin Sfintele Scripturi și de a lăsa ca Vestea cea Bună să ne atingă inima. Atunci și inimile noastre vor arde de bucurie (Lc. 24,32), iar la frângerea Pâinii, ochii sufletului vor ajunge să recunoască prezența tainică, dar reală, a lui Isus în mijlocul nostru. El ne va elibera din lanțurile descurajării și ne va dărui harul de a porni din nou la drum, plini de credință și de speranță.

Aceeași realitate și, totuși, două moduri diferite de a o vedea: una cu ochii lumii, cealaltă cu ochii Cerului. Iată marea provocare în fața căreia ne aflăm și noi: cu ce ochi alegem să îl privim pe Cristos? De această alegere depinde mântuirea noastră!

Dragii mei,

Poate cea mai frumoasă și prețioasă moștenire a Anului național dedicat Cardinalului Iuliu Hossu este această lecție a privirii ridicate dincolo de încercările lumii și ațintite asupra lui Cristos cel Înviat! Tocmai această perspectivă l-a ajutat pe Fericitul Martir să își păstreze speranța neclintită, chiar și atunci când în jurul său se adunau suferința, nedreptatea și întunericul. Tăria lui venea din faptul că nu își sprijinea inima pe cele trecătoare, pe această vale de lacrimi, ci pe dragostea lui Dumnezeu care îi deschidea Împărăția Cerurilor. Cu ochii credinței, el vedea dincolo de umbrele acestei lumi, încredințându-se total iubirii lui Dumnezeu care niciodată nu dezamăgește. Fericitul Iuliu Hossu știa că Mântuitorul nu-și abandonează niciodată Biserica și, de aceea, speranța lui trecea dincolo de timpul prezent și se așeza în lumina veșniciei. În cuvinte simple, dar atât de profunde, el mărturisea un adevăr care poate aduce pace și în sufletele noastre: „perspectiva o dă Domnul”, Domnul și nu oamenii! Nici nu putea să gândească altfel un vrednic fiu al Maicii Sfinte, cea care s-a încredințat pe deplin planului tainic al lui Dumnezeu, fără să ceară explicații și fără să pretindă garanții, rostind cu smerenie și desăvârșită ascultare: „fie mie după Cuvântul Tău” (Lc. 1,38).

Acum este rândul nostru să ne însușim această perspectivă divină, care ne schimbă modul de a privi viața, suferința și viitorul! Celebrarea Învierii Domnului din acest an să devină pentru fiecare dintre noi un pas mai conștient și mai plin de speranță pe calea Veșniciei, pentru care am fost creați și în care se împlinește viața noastră.

Vă încredințez pe toți ocrotirii Preacuratei Fecioare Maria și mijlocirii Fericiților Episcopi Martiri, dorindu-vă tuturor să vă bucurați de Sfintele Sărbători în pace și să rămâneți pururi în lumina Domnului!

 

Cristos a înviat!

Cu arhierească binecuvântare,

+ Claudiu

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din Zonă

Stiri din Alba

Politică

Știrea Ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

Articole Similare

blajinfo, stiri blaj, informatii blaj