Despre Aron Pumnul cei mai mulţi dintre români ştiu că a fost dascălul şi mentorul lui Mihai Eminescu la Liceul german din Cernăuţi.

Activitatea de militant pentru afirmarea românilor din Transilvania, rolul său în Revoluţia de la 1848 ori activitatea de dascăl în Şcolile Blajului sunt mai puţin popularizate. Astăzi se împlinesc 150 de ani de la moartea prematură a acestui mare cărturar şi român şi se cuvine să ne aducem aminte de el, să-i închinăm un gând de recunoştinţă. Aron Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818 în satul Cuciulata din judeţul Braşov, într-o familie de ţărani iobagi. Studiile le-a început la Odorhei şi le-a continuat la Blaj, unde a făcut liceul între anii 1835 şi 1841, avându-i printre profesori pe George Bariţiu, Simion Bărnuţiu. De la acesta din urmă a învăţat filosofie, materie pe care a aprofundat-o cu ocazia studiilor la liceul piarist din Cluj-Napoca şi apoi ca bursier al Colegiului „Sfânta Varvara” din Viena, unde a fost trimis pentru studii teologice superioare de către Episcopia Greco-Catolică din Blaj. Aron Pumnul a revenit la Blaj în anul 1846 şi începe să predea filosofia la şcolile superioare de aici. A fost unul dintre principalii colaboratori ai lui Timotei Cipariu, cu care a lucrat strâns pentru editarea în anul 1847 a primului ziar în limba română, scris cu litere latine – „Organul luminărei”, publicaţie devenită în anul revoluţionar 1848 „Organul naţiunei”. Colaborând la acest ziar, Aron Pumnul devine un jurnalist la fel de apreciat ca George Bariţiu, dar şi unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848 în Transilvania. În calitate de jurnalist şi de intelectual, el a fost însărcinat să redacteze programul Revoluţiei Române de la 1848 din Transilvania, adoptat de Adunarea Naţională de la Blaj din 15 mai 1848. Anterior el a redactat şi textul proclamaţiei de mobilizare pentru prima adunare de la Blaj, cea din 30 aprilie 1848, care a pregătit Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii din Blaj, de la 15 mai 1848. Concret, ideile revoluţionare care au străbătut Europa anului 1848 se fac simţite în Transilvania încă din primăvara anului 1848. La 25 martie dascălii Şcolilor Blajului s-au întâlnit în casa lui Timotei Cipariu la o conferinţă la care au participat şi canonici din Blaj. La iniţiativa lui Aron Pumnul, conferinţa a continuat în după-amiaza aceleiaşi zile în clădirea gimnaziului, unde au participat şi foarte mulţi tineri elevi din clasele superioare ale şcolilor blăjene. Cu entuzismul caracteristic vârstei, înflăcăraţi de ideile revoluţionare, de egalitate şi fraternitate, ei au propus ca românii din Transilvania să nu mai aştepte să primească ceea ce li se cuvine, în materie de drepturi şi libertăţi, ci să-şi ia. Cererile lor au fost redactate în forma unei proclamaţii pentru Adunarea din Duminica Tomii la 30 aprilie 1848. Alarmat de fierberea din toată Transilvania şi mai ales cunoscând focarul de românism din Blaj, guvernatorul Transilvaniei, Jozsef Teleki, i-a chemat la Cluj, la ordine, pe episcopul greco-catolic I. Lemeni şi pe Timotei Cipariu, care i-au promis că vor ţine sub control tineretul studios din Blaj la adunările care vor urma. Acesta este motivul pentru care au refuzat să tipărească în tipografia episcopiei proclamaţiunea scrisă de Aron Pumnul. Dar ea a fost copiată manual în 42 de exemplare, apoi multiplicată la fel, în 400 de exemplare şi răspândită în Transilvania de către studenţii care plecau în vacanţa de primăvară. După ce trupele ungare au ocupat Transilvania, generalul polonez Iosif Bem, comandantul armatei revoluţionare maghiare din Transilvania, a încercat să-l aresteze pe Aronul Pumnul. Acesta s-a refugiat, aşadar, peste Carpaţi, în Valahia. Aici, el a fost însărcinat de Guvernul revoluţionar să fie comisar de propagandă, un soi de inspector guvernamental. După intervenţia otomanilor la Bucureşti, ca să înăbuşească revoluţia română din Valahia, Aron Pumnul s-a refugiat la Iaşi, apoi la Cernăuţi. Acolo, autorităţile austriece i-au fost recunoscătoare pentru rolul asumat în lupta împotriva rebelilor maghiari, care doreau desprinderea Ungariei de Imperiul Habsburgic, şi l-au numit profesor de limba română la una dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ din Bucovina, Liceul German din Cernăuţi. Aici, el s-a bucurat de prietenia lui Eudoxiu Hurmuzaki şi a devenit profesorul unei generaţii de excepţie de tineri români, printre care Mihai Eminescu. În plan cultural, Aron Pumnul a fost adept al etimologismului (tendinţă de a reforma limba literară, apropiind forma actuală de o formă anterioară, mai veche, considerată a fi corectă). A alcătuit prima antologie de literatură română – „Leptuariu rumânesc”, 5 volume publicate între anii 1862 şi 1865, fiind astfel unul dintre întemeietorii istoriei literare româneşti.

Anca DINICĂ