Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2022

Onoratului cler împreună slujitor,
cuvioșilor călugări și călugărițe,
 iubiților credincioși greco-catolici
și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,

Praznicul Nașterii Domnului, Sărbătoarea venirii lui Dumnezeu între noi ne trezește în suflete o adâncă recunoștință și ne îndeamnă să exclamăm împreună cu îngerii: „Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2, 14). Plecăm, în chip spiritual, alături de păstori, genunchii inimilor noastre în fața „Pruncului culcat în iesle” și dăm mărire lui Dumnezeu Tatăl „care atât de mult a iubit lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, ca oricine crede în El, să nu piară ci să aibă viață veșnică” (In. 3,16). Dăm mărire lui Dumnezeu Fiul, care a ales ca inima Sa sfântă să bată asemeni inimilor noastre, făcându-se om „întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat” (Evr. 4,15), pentru ca prin El să devenim „fiii Celui Preaînalt” (Lc. 6,35) și să avem „apropierea către Tatăl, într-un Spirit!” (Ef. 2, 18). Dăm mărire lui Dumnezeu Spiritul Sfânt, prin lucrarea și prin puterea căruia „atunci” devine „acum”, iar Taina Întrupării un eveniment dătător de har și de viață pentru noi cei de azi.

Din cerurile larg deschise, „Dumnezeul păcii” (Rom. 16,20) revarsă pe pământ pace, între oameni bună învoire, deoarece Cuvântul Veșnic al Tatălui „s-a făcut trup și a locuit între noi” (In. 1,14), unind cele cerești și cele pământești, punând laolaltă dumnezeirea și umanitatea, așa cum dintru început a fost rânduit să fie. El este Pacea noastră deoarece numai în Isus Cristos, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, noi, oamenii, am fost făcuți părtași la mult râvnitul dar al iertării și al împăcării cu Tatăl, pe care Fiul întrupat l-a lucrat chiar în adâncul firii noastre rănite de păcat. În natura omenească, El S-a sfințit pe Sine însuși pentru ca și noi să fim sfinți întru adevăr (In. 17, 19), altoind-o cu har și făcând-o capabilă să rodească spre veșnicie: „din plinătatea Lui noi toţi am luat, har peste har” (In. 1,16). Mai mult, în Fiul lui Dumnezeu Unul-Născut, noi toți am primit înfierea pentru că El este „întâiul născut între mulți frați” (Rom. 8, 29) și Cel care tuturor „celor câţi L-au primit și care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (In. 1,12). Să-l primim și noi, pe Pruncul Isus cu inimile larg deschise, cu toată credința și dragostea de care suntem capabili! Doar așa devenim semne vii ale Prezenței Sale în familiile noastre, în societatea și în lumea zilelor noastre.

Îmbrățișând natura noastră și lăsându-se învăluit de ea, Cel făr de-nceput intră în istoria omenirii, începe să existe și ca om, unindu-L pe Dumnezeu cu oamenii și pe oameni între ei. Cuvântul Tatălui își asumă toată omenirea pentru a o mântui. Firea umană este astfel transformată, răscumpărată, reconciliată cu Dumnezeu și îndumnezeită. De aceea, în Cristos, participăm la o fire omenească înnoită, iar prin har suntem făcuți „părtași firii dumnezeiești” (2Pt. 1,4). În El, toți suntem frați și surori, toți suntem fii și fiice. Tatăl Lui e și Tatăl nostru, iar frații Lui și frații noștri. Suntem rânduiți să trăim în armonie, pace și comuniune de iubire între noi și toți împreună cu Dumnezeu.

Această bunăvoire dumnezeiască, revărsată plenar de Fiul în firea omenească, nu poate și nu trebuie să se oprească. Este necesar să se reînnoiască și să se extindă continuu, atât timp cât va dura omenirea. Dacă altădată, noi oamenii nu puteam realiza acest lucru numai cu puterile noastre, acum putem deoarece firea umană este impregnată de prezența divină și înzestrată cu puterea harului.

Dragi frați și surori în Cristos,

Sărbătoarea Nașterii Domnului ne amintește, în fiecare an, cât de mare e iubirea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Tocmai această iubire ne încălzește inimile, ne fortifică sufletele și ne luminează cugetele în înfruntarea vremurilor tulburi pe care le trăim atât de intens. Războiul și criza energetică ne induc frică, nesiguranță și multă îngrijorare, dar Iubirea lui Dumnezeu revărsată nouă în Fiul ne dă curaj, ne animă flacăra credinței și a speranței. Nevoi și valori umane fundamentale, precum hrana, căldura, lumina, siguranța, pacea, libertatea, încrederea, predictibilitatea, ne sunt serios zdruncinate. În acest context, Sfântul Părinte Papa Francisc ne reamintește că suntem chemați să oferim o mărturie creștină autentică: „în numele lui Dumnezeu, care i-a creat pe toți oamenii pentru un destin comun de fericire, suntem chemați astăzi să dăm mărturie pentru esența noastră fraternă de libertate, dreptate, dialog, întâlnire reciprocă, iubire și pace, evitând alimentarea urii, resentimentului, dezbinării, violenței și războiului”.

Bucuria coborârii lui Dumnezeu între noi este cu atât mai mare cu cât conștientizăm mai mult câtă nevoie avem astăzi de darurile pe care Tatăl ni le face în El. Glasul îngeresc străbate veacurile și lumea noastră cu toate cutumele ei, încurajându-ne și vestindu-ne bucuria: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Cristos Domnul” (Lc. 2,10-11). Câtă mângâiere, câtă pace, câtă speranță ne conferă faptul de a ști că nu suntem singuri în încercările actuale pentru că „Dumnezeu este cu noi”! Prezența Lui nu este rodul meritelor noastre, ci al nevoii acute de Dumnezeu pe care noi și lumea noastră o resimțim din plin. Este cu noi pentru că fără El nu putem face nimic (In. 15,5). Dumnezeu îmbracă slăbiciunea noastră pentru ca prin El să avem tărie și virtute. El este acolo unde s-a înmulțit păcatul pentru ca să prisosească și mai mult harul (Rom. 5,20). Împărtășește neputința noastră pentru ca să ne facă părtași biruinței Sale și mântuirii. Este între noi ca să aducă mângâiere acolo unde este durere, pace unde este război, iubire unde este ură, bucurie unde este întristare, lumină unde este întuneric. Într-un cuvânt, Isus restaurează făptura omenească, o umanizează, o face capabilă de a intra în comuniune de viață și iubire cu Dumnezeu; îi descoperă și-i redă omului, de ieri și de azi, calea către sine însuși și calea către Dumnezeu care, cel mai adesea, trece prin aproapele. Iar unei lumi care a fost și este desfigurată de păcat, ură, răutate, violență și războaie îi oferă spre luare aminte modelul inocenței, gingășiei, seninului și păcii Pruncului dumnezeiesc culcat în iesle.

În înfruntarea dificultăților actuale ne sunt alături și Fericiții noștri episcopi martiri, ca modele de statornicie și de credință nezdruncinată în Dumnezeu și în Sfânta Sa Biserică. Ei, care s-au jertfit pentru credința și pentru Biserica noastră, sunt rugători înaintea tronului lui Dumnezeu, pentru noi și pentru întreaga umanitate.

Acum este ceasul nostru, timpul în care se scrie istoria mântuirii noastre prin fapte vrednice de cartea vieții și potrivite demnității de fii ai Tatălui ceresc: „Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mt. 5,9). Mai mult decât oricând, este vremea să-l implorăm pe Domnul păcii „pentru pacea de sus” și „pentru pacea a toată lumea”!

Să cerem „toți, din tot sufletul și din tot cugetul nostru”, împreună cu Sfântul Vasile cel Mare: „pacea Ta și dragostea Ta dăruiește-ne-o, Doamne, Dumnezeul nostru”, nouă, familiilor noastre, Europei măcinate de criză, popoarelor aflate în război și lumii întregi! Să aprindem flacăra credinței atât de puternic încât să răspândească căldura, lumina, pacea și iubirea Domnului nostru Isus Cristos, urmând îndemnul Sfântului Pavel: „bucurați-vă! Desăvârșiți-vă, mângâiați-vă, fiți uniți în cuget, trăiți în pace și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi (2Cor. 13,11).

Iubiții mei fii sufletești,

Așteptăm și pregătim fiecare Crăciun cu mare bucurie și cu emoție. Să nu uităm însă că cel mai important lucru este ca în acest mare Praznic să nu lipsească Cel pe care îl sărbătorim, Isus Domnul, prezent în aproapele aflat în nevoie. Isus, Pruncul cel Sfânt este viu și prezent în cei care trebuie să fugă din cauza violenței și a lipsurilor, în cei asupra cărora în locul fulgilor de nea cad bombe și care plâng pentru că nu mai au un loc pe care să îl numească „acasă”. Ei sunt Familia Sfântă a zilelor noastre, ei sunt cei care astăzi caută adăpost și mângâiere, precum Maria și Iosif odinioară în Betleemul Iudeii.

Cu mult mai important decât pregătirea casei și a mesei este să ne curățăm și să ne împodobim, înainte de orice, sufletele cu „lumina cea adevărată” care este Cristos Domnul. Să îndrăznim! Lumina Lui este gratuită, nu se scumpește, nu se întrerupe și este îndeajuns ca să lumineze tuturor! Luminați de El, devenim noi înșine „lumina lumii” (Mt. 5,14) și o împărtășim, împreună cu căldura ei, celor din jur. Să ne îndestulăm, mai cu seamă, din Pâinea Vieții „care se coboară din cer” (In. 6,35) și din paharul mântuirii. Să trimitem mesaje de felicitare, de gratitudine și, de ce nu, liste cu dorințe, mai întâi celui Sărbătorit prin rețeaua sigură a mâinilor împreunate în rugăciune! Să nu uităm ca în aceste rugăciuni să îi cuprindem pe toți cei dragi, pe semenii noștri, pe binefăcători, pe răuvoitori și pe aceia care au mai mare nevoie de mila lui Dumnezeu. Făcând așa, Nașterea Domnului este cu adevărat o întrupare în viața noastră, iar pregătirile exterioare, pe care le-am amintit mai devreme, devin forme ale Sărbătorii pline de conținut mântuitor.

Prin Întruparea Sa în istoria noastră, din Preacurata Fecioară Maria, Dumnezeu nu ne dăruiește ceva, ci ni Se dăruiește pe Sine Însuși! El este Darul prin care noi am primit totul. De Nașterea Sa nu așteaptă de la noi ceva, ci ne așteaptă pe noi înșine, cu bucuriile, speranțele și aspirațiile noastre, cu slăbiciunile, neputințele și scăderile noastre, pentru că numai întâlnirea noastră intimă cu Dumnezeu în taina sufletelor, ne umple inimile și ne transformă nu doar câteva zile, ci întreaga existență într-o sărbătoare.

Harul Domnului nostru Isus Cristos, și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Spirit să fie cu noi cu toți, iar iubirea maternă și purtarea de grijă a Maicii Sfinte să Vă însoțească mereu!

Împreună cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul auxiliar, împărtășim cu dumneavoastră cu toți bucuria Nașterii Domnului, și Vă dorim tuturor Sărbători sfinte:

S-aveți în case pace și-n suflete senin,

Din inocența Pruncului divin!

Cămine călduroase, în inimă lumină,

Din peștera întunecoasă și străină!

Belșug de har, nespusă bogăție,

Din „Totul” înfășat în sărăcie!

Noian de bucurii și mândre sărbători,

Din cântul lin de îngeri și păstori!

Înomenirea Fiului Vă fie

O scară pân` la Cer! Acum și în vecie!

Sărbători cu pace și sănătate! Un An Nou cu împliniri și binecuvântări cerești!

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

Dată în Blaj,

25 decembrie 2022, la Sărbătoarea Nașterii Domnului.