Rămâi conectat

Actualitate

Pastorala de Crăciun 2024 a PreaFericitului Cardinal Lucian: „În Pruncul divin regăsim întrupată speranța care alină cele mai adânci suferințe ale inimii omenești”

Publicat

în

Nașterea Domnului nostru Isus Cristos este Cerul care îmbrățișează pământul și dăruirea iubirii desăvârșite a lui Dumnezeu omenirii zbuciumate. Dumnezeu Cel veșnic și nepătruns vine în lumea noastră sub chipul unui Prunc plăpând, lipsit de apărare, într-un staul din Betleem, arătând că cel cu adevărat puternic este cel care știe să fie smerit și să iubească.

Întruparea Mântuitorului marchează începutul unui drum de mântuire care ne oferă tuturor posibilitatea de a deveni părtași la viața Sa divină. Nașterea Pruncului Isus ne cheamă să ieșim din întunericul păcatului și să pășim în lumina care izvorăște din ieslea din Betleem, lumină ce reînnoiește sufletele și dă sens și direcție întregii existențe a omului din toate timpurile.

În Pruncul divin regăsim întrupată speranța care alină cele mai adânci suferințe ale inimii omenești. Venirea Sa printre noi este dovada concretă că Dumnezeu este viu și prezent în istoria noastră, împărtășind fragilitatea și vulnerabilitatea condiției umane. Prin aceasta, Dumnezeu ne descoperă că nu doar ne cunoaște suferințele greutățile noastre, ci și le și asumă, devenind Emanuel: „Dumnezeu cu noi”. Pruncul din iesle ne învață că adevărata mărire nu constă în acumularea de bogății sau în puterea lumească, ci în iubirea necondiționată, în dăruirea de sine și în slujirea aproapelui.

Astăzi, mai mult ca niciodată, Betleemul devine nu doar un loc al nașterii fizice a Mântuitorului, ci și un simbol al nașterii noastre spirituale. Nașterea Domnului ne îndeamnă să devenim lumini în lume, să dăruim bunătatea, milostivirea și pacea Pruncului Isus în familiile noastre, în comunități și în întreaga societate. Este un îndemn de a ne reînnoi inimile și viețile, descoperind în fiecare zi bucuria prezenței Sale vii și lucrătoare.

Iubiți frați și surori întru Domnul,

Ne apropiem de Betleemul Iudeii pe înserate și întâlnim o cetate plină de forfotă, de gălăgie și de agitație. Aici și acum, se află cu mult mai mulți oameni decât de obicei, sosiți din toate părțile pentru a-și îndeplini îndatoririle cetățenești. Este în curs de desfășurare marele recensământ solicitat de Cezar Augustus, un eveniment important și îndelung pregătit. Potrivit poruncii împărătești, toți cetățenii trebuiau recenzați sau înscriși, „fiecare în cetatea sa” (Luca 2, 1-3), iar din acest motiv „s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el care era însărcinată” (Luca 2, 4-5). Părăsim și noi, preț de câteva minute, „cetatea” confortului, a preocupărilor sau a frământărilor noastre cotidiene și urcăm spre întâlnirea cu mult așteptatul Mântuitor.

Încercăm să-i identificăm pe Iosif și pe Maria în mulțimea agitată și obosită, nerăbdătoare să se așeze într-un loc, să mănânce și să se odihnească după drum lung și anevoios, pe străzi, pe ulițe sau în casele de oaspeți. Preocuparea noastră este cu atât mai mare cu cât știm că Maria „era însărcinată” (Luca 2, 5) și că sorocul pentru a naște este împlinit, iar afară întunericul e deja stăpân. Însă, nici urmă de ei în cetate! Ei au ajuns înaintea noastră, au bătut din ușă în ușă, dar nimeni nu i-a primit. Întuneric era afară, dar întuneric era și în sufletele gazdelor din Betleem, închise în propria lor comoditate, în propriile lor probleme. Clienți erau din belșug, casele de oaspeți și hanurile erau pline, de ce să se fi complicat cu o viitoare mamă, cu o tânără care era pe cale să nască! Dacă ar fi știut cine este Cel care vrea să le treacă pragul, să se nască în casa lor, cu siguranță că ar fi procedat diferit. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. Toți oamenii sosiți în Betleem găsesc un adăpost, dar „Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul” (Matei 8, 20). Cu toate că „întru ale Sale a venit”, iată că „ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11). Ni se întâmplă adesea și nouă să ne recunoaștem în atitudinea locuitorilor din Betleem: „Dacă am fi știut, Doamne, că tu ești cel care bați la poarta casei mele, la ușa sufletului meu, aș fi deschis numaidecât!”. Niciodată nu este prea târziu! Acest Crăciun este momentul potrivit pentru a-I deschide!

Ieșim din cetate când, pe câmpul de la marginea Betleemului, vedem un grup de oameni, care după înfățișare par a fi păstori și care se îndreaptă grăbiți spre o peșteră ce servea drept adăpost pentru animale. Intrăm, împreună cu păstorii, în peștera întunecoasă, străină și rece, icoana unei lumi înrobite și înnegurate de păcat și de lipsa prezenței lui Dumnezeu. Aici, înconjurați de dobitoace, îi găsim pe Iosif și Maria, aplecați cu delicatețe, protectori, cu privirile pline de iubire și duioșie asupra Pruncului culcat în iesle, pe paie reci. Aici „a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Luca 2,7). Chiar aici, în întunericul, în sărăcia și în răceala existenței noastre, sub chipul unui copilaș, ne întâmpină Mesia cel mult așteptat, pentru a ne dărui Lumină din Lumină, bogăția de a-L avea pe Dumnezeu aproape, căldura de a ne ști iubiți și căutați de El, așa păcătoși cum suntem. De aceea, asemenea păstorilor de la Betleem, ne apropiem de ieslea Mântuitorului cu inimile pline de smerenie și recunoștință. Simplitatea și sărăcia locului în care s-a născut Cristos ne arată că adevărata măreție se află în abandonarea de sine și în iubirea autentică. Acest mister al iubirii divine, revelat în slăbiciunea unui Prunc, ne îndeamnă să privim și să reflectăm asupra modului în care ne trăim vocația creștină. Venind înaintea Lui cu suflete curate, gustăm bucuria păcii care izvorăște din comuniunea cu El și cu frații noștri.

Iubiți fii sufletești,

Biserica noastră Greco-Catolică, rânduită de Dumnezeu să fie semn și mijlocitoare a Iubirii, a harului și a cunoașterii Sale în sânul neamului românesc, își îndeplinește cu dăruire și fidelitate misiunea încredințată ei de Isus Domnul. Biserica noastră știe că este iubită de Domnul, atât în vremurile sale de glorie, ca și în cele de restriște. Au existat, însă, anumite evenimente în viața ei, în care dragostea lui Dumnezeu s-a manifestat cu atâta forță încât acestea au devenit memorabile. În acest an, care se încheie, am celebrat câteva dintre ele și nu pot să nu le împărtășesc cu voi, cu toți, bunii noștri credincioși.

Am sărbătorit, mai întâi, cinci ani de la vizita istorică a Sfântului Părinte Papa Francisc la Blaj, prilej cu care au fost ridicați la cinstea altarelor cei șapte episcopi greco-catolici martiri. Ei sunt modelul nostru de credință, de speranță, dar mai ales de iubire. S-au lăsat iubiți de Dumnezeu și L-au iubit la rândul lor, până la sfârșit. Pe El, L-au recunoscut și iubit în credincioșii și preoții pe care i-au păstorit, în închisori, în bătăi, în foamete și în frig. Cu o singură inimă și cu un singur cuget, să-i mulțumim Domnului pentru darul Iubirii, făcut în ei, Bisericii noastre!

Totodată, în luna octombrie, a avut loc la Roma cea de-a doua sesiune a celei de-a XVI-a Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, cu tema „Cum să fim o Biserică sinodală în misiune?”. Cu acest prilej, Sfântul Părinte Papa Francisc, împreună cu toți participanții la Sinod, au subliniat că întreaga Biserică Catolică este chemată să discearnă voia și lucrarea lui Dumnezeu în fața provocărilor lumii în care trăim, în deplină fidelitate față de învățăturile Evangheliei.

De asemenea, în această toamnă, în prezența Sinodului Episcopilor noștri, a Excelenței Sale Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu Apostolic în România, a preoților din Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș, a reprezentanților învățământului blăjean actual și a credincioșilor din Catedrala Blajului, am sărbătorit 270 de ani de la deschiderea Școlilor din Blaj, primele școli sistematice și moderne românești, întemeiate de episcopul Petru Pavel Aron, la 11 octombrie 1754. În aceste școli, nenumărate generații de tineri au deprins lumina cunoștinței și a credinței, pe care apoi, în calitate de dascăli, preoți și intelectuali, au răspândit-o printre români, contribuind decisiv la renașterea spirituală, culturală și națională a poporului nostru.

Recentele frământări din societatea românească ne-au dovedit o dată în plus că nu putem contribui la un viitor al păcii, al libertății – personale, civile și religioase – al demnității, al dreptății, fără a învăța lecțiile istoriei. Celebrarea, în 2025, a Anului Cardinal Iuliu Hossu este, în acest sens, o ocazie potrivită pentru a privi din nou la exemplul luminos pe care ni-l oferă tuturor acest episcop martir, declarat fericit de Papa Francisc, la 2 iunie 2019, pe Câmpia Libertății de la Blaj. Prin verticalitatea, smerenia și dragostea sa – până la sacrificiul suprem – față de țară, Biserică și Cristos, Cardinalul Iuliu Hossu ne provoacă astăzi la o viață trăită fără compromisuri și cu conștiința mereu curată, bazată pe valorile Evangheliei și pe căutarea binelui comun.

Nu în ultimul rând, Marele Jubileu din anul 2025 va reprezenta o nouă oportunitate de reînnoire spirituală pentru toți ucenicii lui Cristos și pentru toate Bisericile particulare.

Dragii mei,

Ne întoarcem din călătoria noastră sufletească, precum „s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu” (Luca 2,20), pentru toate câte am auzit şi am văzut, dar mai ales, purtând în inimile noastre pe Dumnezeul Întrupat. Fiecare dintre noi e acum o iesle din care Domnul vrea să fie aproape de familiile noastre, de prietenii și vecinii noștri, de cei săraci, uitați sau părăsiți. Acesta este, pentru noi, sensul Crăciunului!

Privindu-L pe Pruncul Isus, îl descoperim pe Dumnezeul păcii, care ne invită să trăim în armonie și comuniune unii cu alții. El ne învață că adevărata pace nu este absența conflictelor, ci prezența iubirii care depășește orice barieră. Această pace începe în inimile noastre, prin deschiderea către harul lui Dumnezeu, și se dăruiește în relațiile cu cei din jur. Cuvintele Sfântului Apostol Pavel ne îndeamnă să fim „luminați de har, mângâiați și uniți în cuget, trăind în pace” (2 Corinteni 13,11), făcând din viața noastră un exemplu de iubire și reconciliere pentru ceilalți.

În aceste zile, în care în atâtea părți ale lumii, în locul clinchetelor de clopoței și al colindelor răsună zgomotul asurzitor al armelor, să o invocăm cu încredere pe Preacurata Fecioară Maria, Regina Păcii. Să o rugăm în mod special „pentru cei care suferă și nu mai au tărie pentru a se ruga, pentru frații și surorile loviți de război în atâtea părți ale lumii, care trăiesc în aceste zile de sărbătoare în întuneric și în frig, în mizerie și teamă, cufundați în violență și indiferență!” (Papa Francisc).

Unesc glasul meu cu glasul Sfântului Părinte Papa Francisc și cu al atâtor creștini și oameni de bunăvoință, care cer cu insistență: Să tacă armele! Să fie pace pe pământ!

Dimpreună cu Preasfinția Sa Cristian, Episcopul nostru auxiliar, vă dorim tuturor: Sărbători pline de Domnul, cu bucurie, pace și sănătate! Să aveți un An Nou plin de binecuvântări cerești, trăit sub privirea iubitoare a Pruncului divin!

† Cardinal LUCIAN

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Actualitate

Scrisoarea Pastorală a Preafericitului Părinte Claudiu la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2025

Publicat

în

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,

iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu,

 

Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L!

Cristos pe pământ, înălțați-vă!

Iubiți frați și surori în Cristos,

Dacă există un lucru la care cu toții ne gândim atunci când vorbim despre Sărbătoarea Crăciunului, acesta este colindul. Niciun alt cântec nu reușește să trezească în sufletele noastre, cu aceeași intensitate și limpezime, sentimente de bucurie, duioșie și seninătate precum colindele pe care le-am învățat încă din zorii vieții noastre. Atunci când ne unim vocile în armonia colindelor, suntem cuprinși de nostalgia copilăriei, dar și de setea de puritate, care nu este altceva decât dorul de Dumnezeu. Fie că sunt colinde străvechi, transmise din generație în generație, fie că sunt creații mai recente, poartă în sine același mesaj de credință și de speranță. Toate, într-un fel sau altul, ne conduc spre marele mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu și spre clipa tainică în care, în noaptea Betleemului, o lumină a răsărit pentru fiecare dintre noi. Înțelegem, astfel, că profeția lui Isaia, despre poporul care umbla în întuneric și vede o lumină mare (Is. 9,2), s-a împlinit nu doar pentru oamenii de atunci, ci și pentru noi.

Celebrând Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, retrăim bucuria revărsării acelei lumini în întunericul lumii de astăzi și ne simțim mai aproape de Dumnezeu. Prin Pruncul Isus, Dumnezeu se apropie de noi cu o gingășie dezarmantă, făcându-Se mic pentru a ne înălța, sărac pentru a ne îmbogăți și vulnerabil pentru a ne întări. În fața Lui, ne simțim primiți și iubiți așa cum suntem, fiindcă vedem un Prunc care ne surâde dintr-o iesle iar zâmbetul Lui nu se împiedică de păcatele noastre. Este zâmbetul Cerului în viața noastră, adesea agitată și prea plină de griji. Fie că suntem bogați sau săraci, bucuroși sau copleșiți de necazuri și dureri, zâmbetul Pruncului Dumnezeiesc ne dăruiește o rază de speranță și ne cheamă să primim darul unei iubiri fără condiții. Iar colindul devine răspunsul nostru smerit la această chemare: o rugăciune cântată, o mărturisire a credinței și o reînnoire a speranței că lumina născută la Betleem continuă să strălucească, discret și statornic, în existența noastră. Dacă ne deschidem cu adevărat inimile, atunci viața fiecăruia dintre noi poate deveni o colindă, o mărturie vie și personală despre puterea dragostei lui Dumnezeu.

Există un contrast atât de mare între Pruncul plăpând și puterea răului, întruchipată atunci de Irod și de armatele lui. Sfânta Evanghelie evocă acest adevăr cu o simplitate dureroasă: „Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă” (Mt. 2,13). Astăzi, același Prunc Divin este amenințat în sufletele copiilor, ale tinerilor și, de fapt, în sufletele noastre, ale tuturor, de aceeași putere a răului, care pare mai dezlănțuită ca oricând. Spectrul armelor nucleare planează din nou asupra lumii, războaiele hibride ne înspăimântă iar siguranța vieții, așa cum o știam până acum, pare să fie serios amenințată. Și totuși, deși suntem tentați să credem că pericolul vine exclusiv din conflictele vizibile din jurul nostru, acestea nu sunt decât vârful aisbergului unor lupte mai adânci: războaiele care se poartă în inimile oamenilor. Sfânta Scriptură ne ajută să înțelegem unde se află adevărata lor rădăcină: „De unde vin războaiele, de unde vin conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?” (Iac. 4,1). Războaiele dintre națiuni sunt amplificarea tensiunilor și a răutăților din inimile oamenilor.

Dacă în propriile familii există certuri, de ce ne-am mira de conflictele din viața publică sau politică? Dacă frați și surori ajung să se învrăjbească și să nu-și mai vorbească pentru moștenirea unui petic de pământ, de ce ne-ar surprinde faptul că națiunile ajung să facă același lucru? De aceea, dacă suntem scandalizați sau înfricoșați de războaiele care par să se întețească pe pământ, primul pas ar fi să ne uităm la noi înșine, la familiile noastre, la prietenii și cunoscuții noștri și să începem să semănăm pacea acolo unde domnesc cearta și ura. Să pornim de la noi, prin gesturi concrete de iertare și prin curajul de a cere iertare, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Isus nu doar că ne-a promis pacea, dar ne-o dăruiește într-o formă care ne surprinde, deoarece nu are la temelie efemerele echilibre politice: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14,27). Pacea Lui începe cu convertirea personală și cu reconcilierea interioară a fiecărui om. Acolo unde Pruncul este primit cu sinceritate, inima este împăcată și devine capabilă să dovedească faptul că delicatețea și generozitatea iubirii sunt mai puternice decât violența răului.

Dragi credincioși,

Anul 2025 s-a dovedit a fi un timp deosebit de bogat în evenimente și în haruri, îmbinând minunat anul consacrat speranței în întreaga Biserică Catolică și anul național dedicat Fericitului Iuliu Hossu în România. Dincolo de numărul și varietatea manifestărilor, de conferințe, pelerinaje și celebrări solemne, tocmai bogăția de har care s-a revărsat peste noi toți este cea care va face ca acest an să rămână unul de referință în istoria Bisericii noastre. Pentru noi, creștinii, nu amploarea evenimentelor este cea care contează cel mai mult, ci iubirea care le dă sens, așa cum spunea și Maica Tereza: „Dacă nu putem face lucruri mari, să facem lucruri mici cu o iubire mare”. Iar Dumnezeu răspunde cu iubirea Lui nemărginită, făcându-le mari. Așa se explică multe dintre evenimentele pe care le-am celebrat în acest an binecuvântat, pentru care îi mulțumesc Domnului, dar și tuturor ierarhilor, preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor pentru devotamentul cu care s-au implicat.

A fost un an marcat de gesturi cu înalte semnificații simbolice pe plan spiritual. Un an în care relicvele Cardinalului Iuliu Hossu au fost așezate la mormântul Sfântului Petru, ca semn al comuniunii depline dintre Biserica noastră și Biserica Universală și, totodată, ca mărturie despre valoarea jertfei încununate prin martiriu. Un an în care Sfântul Părinte Papa Leon a declarat în mod solemn, în Capela Sixtină, că faimoasele cuvinte ale Fericitului martir ar trebui să devină deviza fiecărui om. De asemenea, va rămâne mereu în amintirea noastră celebrarea Sfintei Liturghii în limba română, în Catedrala Notre-Dame din Paris, unde Iuliu Hossu a fost celebrat alături de Fericitul Vladimir Ghika, într-un moment de profundă trăire sufletească, ce a unit inimile tuturor.

Toate aceste evenimente încărcate de iubire își găsesc sensul și confirmarea în lumina  Sărbătorii Nașterii Domnului. În noaptea sfântă a Crăciunului, Maica Sfântă ține în brațele sale Pruncul Dumnezeiesc cu o dragoste care îl va însoți de-a lungul întregii vieți pământești. Maria este alături de Fiul ei în fiecare clipă: prin prezență, când îl poate urma cu pașii, dar și atunci când nu mai poate decât să-l urmeze cu inima. Este lângă El în bucurii și în suferință, până la Calea Crucii, până la răstignire, până la ultima suflare. Întreaga ei viață este o liturghie a iubirii. De aceea, în momentul trecerii ei la adevărata viață, în sărbătoarea pe care noi o numim Adormirea Maicii Domnului, Maria regăsește acea iubire în îmbrățișarea Fiului ei. Dacă la Betleem ea îl ținea pe Isus în brațe, acum este Isus Cel care îi restituie iubirea, cuprinzând-o El însuși în brațe și însoțind-o în Împărăția Sa.

La aceasta suntem chemați și noi, cei care îl vom contempla pe Pruncul dumnezeiesc în ieslea Nașterii: primind iubirea Sa, să o păstrăm în sufletele noastre și să știm să o dăruim mai departe, încărcând fiecare gest și fiecare faptă cu iubirea primită în dar. Iar la capătul vieții noastre pământești, Isus ne va restitui această iubire, o va împlini și ne va conduce, pe urmele Maicii Sfinte, în acea Împărăție a iubirii pentru care cu toții ne pregătim. În acest fel l-am însoțit cu rugăciunile noastre și pe Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, cerându-I Domnului să îl primească în îmbrățișarea dragostei Sale, răsplătindu-i astfel toată iubirea care s-a revărsat prin el asupra noastră și asupra Bisericii de-a lungul întregii sale vieți.

Dragii mei,

Între zidurile reci ale unei temnițe, acolo unde Fericitul Iuliu Hossu era închis, s-au înălțat, ca o lumină în noapte, aceste minunate versuri de colind: „Isuse, Doamne, Prunc ceresc, toți îngerii te preamăresc, primește și al nostru cânt, trimite pace pe pământ”. Deși era privat de libertate, el nu a cerut prin rugăciune propria eliberare, ci pace pentru întregul pământ. Cu greu am putea găsi cuvinte mai frumoase și, în același timp, mai potrivite pentru vremurile pe care le trăim. Dacă le facem loc în inimile noastre, ne alăturăm și noi cântului îngerilor care le vestesc păstorilor nașterea Fiului lui Dumnezeu și înălțăm aceeași rugăciune pentru pace, într-un timp în care pacea lipsește mai întâi din inimile oamenilor și, tocmai de aceea, lipsește și din lumea în care trăim.

La fel ca în Betleemul de atunci se întâmplă și astăzi: sunt destui oameni care îi închid, nepăsători, ușa lui Dumnezeu. Doar câțiva păstori și magii veniți de la Răsărit alcătuiesc modestul alai al Pruncului divin. Evanghelia ne spune că magii s-au întors în țara lor pe o altă cale (Mt. 2,12). Altă cale, fiindcă au descoperit adevărata Cale. Ceea ce se întâmplă cu ei, se întâmplă cu toți cei care îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu. Isus le dăruiește o pace pe care nimeni și nimic nu o poate lua din inimile lor, iar această pace se revarsă asupra tuturor celor pe care îi întâlnesc. Să ne ajute Domnul ca, în această minunată sărbătoare, aceeași pace să coboare și în inimile noastre, iar pacea lui Cristos să fie darul cel mai prețios pe care îl aflăm sub brad.

Vă doresc tuturor o Sărbătoare a Nașterii Domnului plină de haruri și un An Nou binecuvântat!

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu Lucian Pop

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

Bărbat de 27 de ani din Blaj reținut de polițiști, după ce a furat o motocositoare

Publicat

în

Miercuri, 17 decembrie 2025, polițiștii de investigații criminale din municipiul Blaj au luat măsura reținerii, pentru 24 de ore, față de un bărbat, în vârstă de 27 de ani, din Municipiul Blaj, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Din probatoriul administrat a reieșit că, în cursul lunii noiembrie 2025, bărbatul ar fi pătruns într-un imobil de pe raza Municipiului Blaj și ar fi sustras o motocositoare cu fir, în valoare de 1.500 de lei.

Prejudiciul a fost recuperat și predat persoanei vătămate.

Cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

26 decembrie 2025: Tenorul ŞTEFAN von KORCH revine la Blaj într-un Concert Extraordinar de Crăciun

Publicat

în

Tenorul Ştefan von Korch revine la Blaj pentru tradiţionalul Concert Extraordinar de Crăciun, vineri 26 decembrie de la ora 18.00. După succesul formatului „Duelul Tenorilor” de la Bucureşti şi Sibiu şi apariţiile răsunătoare în concertele „Los Tres Tenores” din Honduras, solistul este invitat într-un nou program de acelaşi gen, alături de tenorii Eusebiu Huţan şi Cristi Mogoşan.

Tenorul Ştefan von Korch detaliază: „Publicul se va bucura de un repertoriu bogat, de arii şi canzonete, într-un concert spumos, inspirat de tradiţia concertelor de 3 tenori, în care m-am regăsit de multe ori în ultima perioadă.

În cadrul evenimentului organizat de Primăria Municipiului Blaj şi Palatul Cultural Blaj soliştii vor fi acompaniaţi de Transylvania Symphonique Orchestra, dirijată de Cristian Sandu, iar invitat special este naistul Alexandru Pal. Biletele se găsesc la Palatul Cultural.

• Tenorul ŞTEFAN von KORCH revine la Blaj în Concertul Extraordinar de Crăciun pe 26 decembrie 2025

Tenorul Ştefan von Korch revine la Blaj pentru tradiţionalul Concert Extraordinar de Crăciun, vineri 26 decembrie de la ora 18.00.  După succesul formatului „Duelul Tenorilor” de la Bucureşti şi Sibiu şi apariţiile răsunătoare în concertele „Los Tres Tenores” din Honduras, solistul este invitat într-un nou program de acelaşi gen, alături de tenorii Eusebiu Huţan şi Cristi Mogoşan.

Tenorul Ştefan von Korch detaliază: „Publicul se va bucura de un repertoriu bogat, de arii şi canzonete, într-un concert spumos, inspirat de tradiţia concertelor de 3 tenori, în care m-am regăsit de multe ori în ultima perioadă.

În cadrul evenimentului organizat de Primăria Municipiului Blaj şi Palatul Cultural Blaj soliştii vor fi acompaniaţi de Transylvania Symphonique Orchestra, dirijată de Cristian Sandu, iar invitat special este naistul Alexandru Pal. Biletele se găsesc la Palatul Cultural.

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS

Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din Zonă

Stiri din Alba

Politică

Știrea Ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

Articole Similare

blajinfo, stiri blaj, informatii blaj