Actualitate
Mândria şi prejudecata duc la discriminare

„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”. Acesta este articolul 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului. În ciuda acestui articol foarte nobil, mândria şi prejudecata care duc la discriminare continuă să năpăstuiască lumea. Ne punem întrebarea dacă putem să eliminăm discriminarea în societatea umană şi în România care, din păcate, împarte oamenii în categorii: bogaţi, săraci, albi, negri, galbeni, conducători şi proletari, elite şi oameni obişnuiţi.
Deci este foarte greu să respectăm articolul 1 din Declaraţia drepturilor omului aşa cum nu putem respecta nici cele 10 porunci aduse de Moise de pe Muntele Sinaiului acum peste 2500 de ani poporului evreu şi întregii omeniri creştine, dar sunt convins că vom putea face multe pentru a diminua discriminarea. Singura armă pe care o avem la dispoziţie, cea mai puternică, este cultura. După o cultură corespunzătoare, fiecare om al planetei poate să fie un adevărat rege Solomon.
Dacă nu putem învinge discriminarea în totalitate, putem învinge mândria şi prejudecăţile care pot fi semănate în mentalul uman, în familie, la şcoală, în biserici, în cercuri politice şi social-economice sau chiar la nivelul unei ţări. Şi vă pot da exemplul Germaniei naziste care, la îndemnul lui Adolf Hitler şi al lui Goebbels, ministrul propagandei de atunci, a insuflat nemţilor sentimentul de superioritate, de mândrie naţională şi de dispreţ faţă de naţiuni precum evreii, şi ştim foarte bine ce s-a întâmplat, holocaustul mondial.
Din păcate, naţiunile de atunci, dar şi naţiunile de astăzi, împart omenirea în naţiuni dominante şi naţiuni dominate. Din nefericire, rasismul de atunci a dus la holocaust, iar rasismul de astăzi duce la ură şi discriminare. La fel şi religia pe care o folosesc unii pe post de armă duce la acte teroriste, la război etnic şi religios, şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat în aproape toate ţările occidentale când terorismul musulman religios a îndemnat la acte de terorism ce au masacrat sute şi mii de fiinţe umane. Jihadul musulman este în desfăşurare. Papa Francisc face nişte declaraţii extraordinare şi îndeamnă la pace şi iubire de aproapele tău.
Nu am auzit nicio autoritate musulmană religioasă să declare acelaşi lucru, pace şi iubire, ci din contră, ideea Jihadului împotriva creştinilor este mai actuală ca oricând. Din păcate, în Europa, dar şi în lume, se constată infracţiuni multiple ale urii care se manifestă prin omucideri, violenţă fizică extremă cu vătămare corporală gravă, abuzuri sexuale şi abuzuri împotriva minorităţilor sexuale, distrugere de proprietăţi, incendieri de case sau instituţii religioase, ameninţări şi violenţă psihică, discursuri incitante la ură şi, mai recent, ura cibernetică împotriva unor grupuri sociale, politice, minorităţi sau chiar naţiuni.
Toate aceste acţiuni promovează rasismul şi xenofobia, antisemitismul, agresiuni sau acte de violenţă împotriva creştinilor sau musulmanilor, acte de violenţă asupra unor minorităţi sexuale precum homosexualii sau lesbienele, dar şi asupra altor minorităţi.
În România nu s-a efectuat o statistică clară a infracţiunilor urii, dar cele mai frecvente sunt infracţiunile împotriva cultului Martorii lui Iehova, împotriva homosexualilor şi lesbienelor şi, mai recent, împotriva romilor ca reacţiune faţă de unele acţiuni antisociale ale acestora.
De asemenea, ura cibernetică este la ordinea zilei, mai ales asupra unor partide politice care sunt atât la guvernare, cât şi în opoziţie. Este important ca societatea civilă şi biserica să apere cu toată forţa, cu tot sufletul tradiţiile socio-culturale ale poporului român şi drepturile omului, familia, morala creştină şi, de ce nu, iubirea de ţară, intervenind în viaţa de zi cu zi a poporului român. Fără cultură şi fără Dumnezeu nu există viaţă socială în România! Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Dr. Mircea FRENŢIU
Actualitate
Învierea Domnului 2026, în Catedrala Blajului – Sărbătoarea luminii și a vieții
În noaptea Sfintelor Paști, credincioșii s-au adunat în Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” din Blaj pentru a celebra, împreună cu clerul, marea taină a Învierii: lumina care învinge întunericul și viața care biruie moartea. Într-o atmosferă de profundă reculegere și bucurie, cântarea „Cristos a înviat!” a vestit nu doar un adevăr de credință, ci o realitate trăită, care străbate și transfigurează lumea.
Sâmbătă, 11 aprilie 2026, la ora 23:00, Preafericirea Sa Claudiu-Lucian Pop, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, a celebrat Canonul Învierii, deschizând solemn ziua cea mare și sfântă. Lumina împărtășită credincioșilor a devenit semnul biruinței lui Cristos asupra întunericului, iar noaptea s-a transformat în prag al unei vieți noi, în care moartea nu mai are ultimul cuvânt.
Trăirea acestei celebrări a fost una profundă și vie: fiecare credincios a fost chemat să primească și să poarte mai departe lumina Învierii. În comuniunea rugăciunii, bucuria pascală a unit inimile tuturor în aceeași mărturisire a credinței: viața a biruit moartea, Cristos a înviat!
În dimineața zilei de duminică, 12 aprilie 2026, Duminica Învierii Domnului nostru Isus Cristos, Preafericirea Sa a celebrat Sfânta Liturghie, încununând sărbătoarea în Catedrala Blajului prin comuniunea euharistică. Răspunsurile liturgice, atât la Canonul Învierii, cât și la Sfânta Liturghie Arhierească, au fost oferite de Corul Catedralei „Sfânta Treime” din Blaj, ale cărui cântări au însoțit bucuria luminii ce nu apune.
În cadrul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa Claudiu a citit Scrisoarea Pastorală la Sărbătoarea Învierii Domnului, în care a subliniat că, prin Învierea lui Cristos, creștinii sunt chemați să trăiască drept fii ai luminii, în libertate, speranță și iubire. Într-o lume marcată de suferință și neliniște, Arhiepiscopul Major a îndemnat la păstrarea vie a credinței și la mărturisirea concretă a speranței, printr-o viață luminată de prezența lui Cristos cel Înviat. Totodată, a evidențiat importanța rugăciunii, a apropierii de Sfânta Scriptură și de Sfânta Liturghie, ca izvoare ale întăririi sufletești și ale întâlnirii vii cu Domnul. Privind la exemplul Fericitului Episcop Martir Iuliu Hossu, credincioșii sunt încurajați să-și ridice privirea spre Dumnezeu, izvorul adevăratei speranțe, și să trăiască Învierea ca drum sigur spre viața veșnică.
Ziua Învierii Domnului rămâne astfel izvorul mântuirii și începutul vieții celei veșnice: lumina care risipește orice întuneric și viața care biruie pentru totdeauna moartea. În această lumină, cerul și pământul se unesc într-o unică și neîncetată cântare de biruință: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!”
Biroul de Presă al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș
Actualitate
Zeci de credincioși greco-catolici au participat la procesiunea „Calea Crucii”, desfășurată în seara zilei de marți, 7 aprilie 2026, pe străzile Blajului
În rugăciune și comuniune, credincioșii greco-catolici s-au adunat pentru a parcurge împreună Calea Crucii cu procesiune pe străzile Blajului, retrăind drumul suferinței Mântuitorului în aceste zile sfinte ale Săptămânii Mari.
Cu binecuvântarea Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, procesiunea a fost condusă de Preasfinția Sa Cristian, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș.
Procesiunea a început la Capela Arhiereilor – Parohia Blaj II și s-a încheiat la Catedrala Arhiepiscopală Majoră „Sfânta Treime” – Parohia Blaj I, străbătând străzile municipiului Blaj într-o mărturie vie de credință.
Purtând crucea și rostind împreună rugăciunile celor XV stațiuni, participanții și-au îndreptat inimile spre taina Învierii, contemplând Patimile Domnului și pregătindu-se sufletește pentru lumina biruinței asupra morții.
„Crucii Tale ne închinăm, Cristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim!”
Actualitate
Scrisoarea Pastorală a Preafericitului Părinte Claudiu la Sărbătoarea Învierii Domnului – 2026
Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,
dragilor credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu.
Har, pace și binecuvântare de la Domnul nostru Isus Cristos!
Iubiți frați și surori în Cristos,
Sărbătoarea Sfintelor Paști ne pune în fața adevărului existenței noastre: noi, creștinii, suntem prin harul lui Cristos „fii ai lui Dumnezeu” și „fii ai învierii” (Lc. 20,36). Aceasta este identitatea și înalta noastră demnitate, fiindcă suntem renăscuți în Cristos pentru a trăi ca „fii ai Luminii” (In. 12,36). Sfântul Grigore de Nissa spunea că Învierea Domnului a inaugurat o nouă viață și un nou mod de a trăi. Cine este fiu al Învierii va trăi în lumină, iubire și speranță, iar nu în întuneric, nedreptate sau resemnare. Va fi liber și nu prizonier al păcatelor, al fricii sau al morții, așa cum ne încredințează Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului”.
Cum să nu înțelegem, atunci, că faptul de a fi creștini se împlinește în misiunea de a deveni martori și vestitori ai lui Cristos? Să urmăm, așadar, îndemnul Sfântului Apostol Petru de a fi mereu pregătiți să răspundem oricui ne cere socoteală despre nădejdea noastră (cf. 1Pt. 3,15)! Iar mărturia noastră va fi cu adevărat convingătoare în măsura în care cei din jur vor putea vedea că nu doar vorbim despre lumină, ci că însăși lumina lui Cristos cel Înviat strălucește în gândurile și în faptele noastre.
O asemenea misiune, în lumea de astăzi, pare imposibil de îndeplinit. Cum am putea să mai dăm mărturie despre dragostea lui Dumnezeu într-un ceas al istoriei în care lumea, pe care Papa Francisc o numea „casa noastră comună”, pare mistuită de ură și de violență? Cum să vorbim despre lumină când întunericul se strecoară pretutindeni, invadând fiecare spațiu al vieții și așternându-se peste conștiințe, ca o umbră care nu mai vrea să se îndepărteze? Și, mai ales, cum și-ar mai putea croi drum speranța într-o lume sfâșiată de războaiele din jur și de cele dinlăuntrul nostru, de crizele economice, morale și existențiale, de neliniștile adânci și de o tot mai apăsătoare lipsă de perspectivă? Sub ochii noștri se desfășoară zilnic o litanie a deznădejdii, care este amplificată, pe toate ecranele, de imagini și de știri care ne pot ispiti să gândim că răul ar avea ultimul cuvânt. Cu toate acestea, Biserica ne învață că puterea luminii nu poate fi nimicită de întuneric deoarece Dumnezeu ne este alături chiar și atunci când totul pare pierdut. El aprinde flacăra speranței tocmai în ceasul încercărilor!
Dacă lumina unor stele demult apuse străbate nemărginirea universului pentru a străluci pe cerul nostru și a ne aduce bucurie, și dacă lumina înțelepciunii și a faptelor înaintașilor noștri ajunge peste veacuri până la noi pentru a ne inspira și călăuzi, cu atât mai mult lumina dumnezeiască a lui Cristos se va revărsa asupra noastră și va risipi orice umbră. De aceea, pentru lumea întreagă, dar mai ales pentru frații noștri din Ucraina și din Orientul Mijlociu, rugăciunea noastră trebuie să se înalțe neîncetat, pentru ca Bunul Dumnezeu să le dăruiască puterea de a nu ceda disperării și să-i ajute să întrezărească, printre norii negri ai suferinței, licărirea firavă a speranței.
Iubiți credincioși,
Dacă vrem ca mărturia noastră despre Cristos cel Înviat să fie credibilă, atunci este necesar ca noi înșine, în adâncul sufletului, să purtăm candelele speranței mereu aprinse. „Nimeni nu poate da ceea ce nu are”, obișnuia să repete Preafericitul Părinte Cardinal Lucian pentru a ilustra acest principiu al vieții creștine, fiindcă nimeni nu poate împărtăși altora lumina, dacă el însuși nu s-a făcut părtaș luminii, și nimeni nu poate aprinde în inima fratelui flacăra credinței, dacă inima sa nu arde de iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, cântarea „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le” trebuie să se înalțe azi de pe buzele noastre cu sfântă bucurie, dar mai ales să fie ecoul bisericii din sufletul nostru. În acel sanctuar lăuntric, unde Dumnezeu ne așteaptă, suntem invitați să coborâm în fiecare zi. Acolo, la căldura rugăciunii curate, la lumina neînserată a Sfintei Scripturi și sub adierea de viață făcătoare a Spiritului Sfânt, flacăra credinței primite la botez va crește și va străluci tot mai puternic pentru a ne încălzi inimile. Iar atunci când inimile noastre vor arde de acest foc sfânt, ni se vor lumina și ochii minții, pentru a vedea mai limpede ceea ce adesea scapă privirii omenești. Vom putea cunoaște planul mântuitor pe care Dumnezeu îl are cu noi și cu lumea întreagă, dincolo de orice amăgire și de toate perdelele de fum care încearcă să ascundă și să sufoce adevărul.
În acest pelerinaj sufletesc, care ne conduce la frângerea pâinii din Sfânta Liturghie, vom putea simți prezența mângâietoare a Mântuitorului și vom descoperi că niciodată nu suntem singuri. Aceasta a fost și experiența ucenicilor de la Emaus, care L-au întâlnit pe Cristos cel Înviat. Atât pentru ei, cât și pentru noi, Învierea a avut loc, însă depinde cu ce ochi o privim. În fața aceleași realități putem fi lipsiți de speranță și să spunem, asemenea celor doi ucenici, „noi nădăjduiam…” (Lc. 24,21). Aceste cuvinte, însă, exprimă povara unei speranțe rămase în trecut și care face prezentul atât de trist! Dar există și o altă cale, aceea de a asculta glasul Domnului care ne vorbește prin Sfintele Scripturi și de a lăsa ca Vestea cea Bună să ne atingă inima. Atunci și inimile noastre vor arde de bucurie (Lc. 24,32), iar la frângerea Pâinii, ochii sufletului vor ajunge să recunoască prezența tainică, dar reală, a lui Isus în mijlocul nostru. El ne va elibera din lanțurile descurajării și ne va dărui harul de a porni din nou la drum, plini de credință și de speranță.
Aceeași realitate și, totuși, două moduri diferite de a o vedea: una cu ochii lumii, cealaltă cu ochii Cerului. Iată marea provocare în fața căreia ne aflăm și noi: cu ce ochi alegem să îl privim pe Cristos? De această alegere depinde mântuirea noastră!
Dragii mei,
Poate cea mai frumoasă și prețioasă moștenire a Anului național dedicat Cardinalului Iuliu Hossu este această lecție a privirii ridicate dincolo de încercările lumii și ațintite asupra lui Cristos cel Înviat! Tocmai această perspectivă l-a ajutat pe Fericitul Martir să își păstreze speranța neclintită, chiar și atunci când în jurul său se adunau suferința, nedreptatea și întunericul. Tăria lui venea din faptul că nu își sprijinea inima pe cele trecătoare, pe această vale de lacrimi, ci pe dragostea lui Dumnezeu care îi deschidea Împărăția Cerurilor. Cu ochii credinței, el vedea dincolo de umbrele acestei lumi, încredințându-se total iubirii lui Dumnezeu care niciodată nu dezamăgește. Fericitul Iuliu Hossu știa că Mântuitorul nu-și abandonează niciodată Biserica și, de aceea, speranța lui trecea dincolo de timpul prezent și se așeza în lumina veșniciei. În cuvinte simple, dar atât de profunde, el mărturisea un adevăr care poate aduce pace și în sufletele noastre: „perspectiva o dă Domnul”, Domnul și nu oamenii! Nici nu putea să gândească altfel un vrednic fiu al Maicii Sfinte, cea care s-a încredințat pe deplin planului tainic al lui Dumnezeu, fără să ceară explicații și fără să pretindă garanții, rostind cu smerenie și desăvârșită ascultare: „fie mie după Cuvântul Tău” (Lc. 1,38).
Acum este rândul nostru să ne însușim această perspectivă divină, care ne schimbă modul de a privi viața, suferința și viitorul! Celebrarea Învierii Domnului din acest an să devină pentru fiecare dintre noi un pas mai conștient și mai plin de speranță pe calea Veșniciei, pentru care am fost creați și în care se împlinește viața noastră.
Vă încredințez pe toți ocrotirii Preacuratei Fecioare Maria și mijlocirii Fericiților Episcopi Martiri, dorindu-vă tuturor să vă bucurați de Sfintele Sărbători în pace și să rămâneți pururi în lumina Domnului!
Cristos a înviat!
Cu arhierească binecuvântare,
+ Claudiu
Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică
-
Din Județacum 12 luni
Când pică Paștele ortodox și cel catolic 2026, dar și în următorii ani | blajinfo.ro
-
Mondenacum 8 luni
Mesaje de Sfânta Maria 2025. URĂRI, FELICITĂRI și SMS-uri care pot fi trimise persoanelor care își serbează onomastica | blajinfo.ro
-
Actualitateacum 12 luni
MESAJE de Sfântul Gheorghe 2025. SMS-uri, urări şi felicitări pe care le poţi transmite celor dragi de ziua numelui | blajinfo.ro
-
Actualitateacum 2 săptămâni
Mesaje de Florii 2026. SMS-uri, urări și felicitări care pot fi transmise persoanelor care îşi sărbătoresc onomastica | blajinfo.ro
-
Mondenacum 12 luni
MESAJE DE 1 MAI 2025. SMS-uri, FELICITARI şi URĂRI care pot fi trimise de Ziua Internaţională a Muncitorilor | blajinfo.ro
-
Din Județacum 12 luni
Când sunt Floriile Ortodoxe și Catolice în următorii ani | blajinfo.ro
-
Actualitateacum 11 luni
Sfinții Constantin și Elena 2025. FELICITARI, MESAJE și URARI pentru cei care își sărbătoresc onomastica | blajinfo.ro
-
Actualitateacum 11 luni
Ce nume se sărbătoresc de Sfinții Constantin și Elena 2025. În jur de 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica | blajinfo.ro







