Mândria şi prejudecata au existat în toate timpurile în societatea umană, dar au fost descrise extraordinar în romanul cu acelaşi nume al celebrei romanciere britanice Jane Austen în 1813 şi de atunci cele două defecte umane s-au extins pe tot mapamondul, dar şi în România, ca o cangrenă.

„Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”. Acesta este articolul 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului. În ciuda acestui articol foarte nobil, mândria şi prejudecata care duc la discriminare continuă să năpăstuiască lumea. Ne punem întrebarea dacă putem să eliminăm discriminarea în societatea umană şi în România care, din păcate, împarte oamenii în categorii: bogaţi, săraci, albi, negri, galbeni, conducători şi proletari, elite şi oameni obişnuiţi.

Deci este foarte greu să respectăm articolul 1 din Declaraţia drepturilor omului aşa cum nu putem respecta nici cele 10 porunci aduse de Moise de pe Muntele Sinaiului acum peste 2500 de ani poporului evreu şi întregii omeniri creştine, dar sunt convins că vom putea face multe pentru a diminua discriminarea. Singura armă pe care o avem la dispoziţie, cea mai puternică, este cultura. După o cultură corespunzătoare, fiecare om al planetei poate să fie un adevărat rege Solomon.

Dacă nu putem învinge discriminarea în totalitate, putem învinge mândria şi prejudecăţile care pot fi semănate în mentalul uman, în familie, la şcoală, în biserici, în cercuri politice şi social-economice sau chiar la nivelul unei ţări. Şi vă pot da exemplul Germaniei naziste care, la îndemnul lui Adolf Hitler şi al lui Goebbels, ministrul propagandei de atunci, a insuflat nemţilor sentimentul de superioritate, de mândrie naţională şi de dispreţ faţă de naţiuni precum evreii, şi ştim foarte bine ce s-a întâmplat, holocaustul mondial.

Din păcate, naţiunile de atunci, dar şi naţiunile de astăzi, împart omenirea în naţiuni dominante şi naţiuni dominate. Din nefericire, rasismul de atunci a dus la holocaust, iar rasismul de astăzi duce la ură şi discriminare. La fel şi religia pe care o folosesc unii pe post de armă duce la acte teroriste, la război etnic şi religios, şi cu toţii ştim ce s-a întâmplat în aproape toate ţările occidentale când terorismul musulman religios a îndemnat la acte de terorism ce au masacrat sute şi mii de fiinţe umane. Jihadul musulman este în desfăşurare. Papa Francisc face nişte declaraţii extraordinare şi îndeamnă la pace şi iubire de aproapele tău.

Nu am auzit nicio autoritate musulmană religioasă să declare acelaşi lucru, pace şi iubire, ci din contră, ideea Jihadului împotriva creştinilor este mai actuală ca oricând. Din păcate, în Europa, dar şi în lume, se constată infracţiuni multiple ale urii care se manifestă prin omucideri, violenţă fizică extremă cu vătămare corporală gravă, abuzuri sexuale şi abuzuri împotriva minorităţilor sexuale, distrugere de proprietăţi, incendieri de case sau instituţii religioase, ameninţări şi violenţă psihică, discursuri incitante la ură şi, mai recent, ura cibernetică împotriva unor grupuri sociale, politice, minorităţi sau chiar naţiuni.

Toate aceste acţiuni promovează rasismul şi xenofobia, antisemitismul, agresiuni sau acte de violenţă împotriva creştinilor sau musulmanilor, acte de violenţă asupra unor minorităţi sexuale precum homosexualii sau lesbienele, dar şi asupra altor minorităţi.

În România nu s-a efectuat o statistică clară a infracţiunilor urii, dar cele mai frecvente sunt infracţiunile împotriva cultului Martorii lui Iehova, împotriva homosexualilor şi lesbienelor şi, mai recent, împotriva romilor ca reacţiune faţă de unele acţiuni antisociale ale acestora.

De asemenea, ura cibernetică este la ordinea zilei, mai ales asupra unor partide politice care sunt atât la guvernare, cât şi în opoziţie. Este important ca societatea civilă şi biserica să apere cu toată forţa, cu tot sufletul tradiţiile socio-culturale ale poporului român şi drepturile omului, familia, morala creştină şi, de ce nu, iubirea de ţară, intervenind în viaţa de zi cu zi a poporului român. Fără cultură şi fără Dumnezeu nu există viaţă socială în România! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dr. Mircea FRENŢIU