După 30 de ani de democrație și 50 de ani de comunism, în care am trăit în ignoranță și desconsiderarea valorilor democrației, când cele 10 porunci ale Decalogului nu valorau nici cât 200 g de salam de Sibiu, astăzi suntem mai dezbinați decât oricând și nu mai este de mirare că românii se privesc în ochi cu alți români plini de ură, că ne acuzăm reciproc de vini imaginare, că ne certăm cu limbi veninoase, că fabricăm tot felul de intrigi între guvernanți, între partidele politice, între instituțiile statului, între români.

Să nu credeți că numai în România este așa, pe tot pământul, în lung și-n lat, se minte și se înșeală, dar parcă la noi mințirea românilor și înșelăciunea guvernanților este maximă. În toată lumea se fac nedreptăți și abuzuri, sau chiar fărădelegi, dar în România poporul român parcă este cel mai pedepsit de guvernanții lui.

Cu toate că suntem membri cu drepturi depline în UE și NATO, parcă suntem o colonie a Occidentului ce ne cerșim drepturile la Bruxelles mai ceva decât domnii români sau fanarioți la Poarta Otomană. Din păcate, guvernanții noștri, în frunte cu președintele țării, se consideră stat în stat și se vor deasupra statului și poporului.

De 30 de ani așteptăm în acest deșert Gobi dintre criptocomunism și democrație, de 30 de ani așteptăm să se stingă nomenclaturiștii, ca în sfârșit să intrăm în Europa făgăduinței. Dar ca să vezi, din neant au apărut noii nomenclaturiști, noii multimiliardari de carton care se strâng în jurul puterii ca lipitorile în jurul plăgii sângerânde, iar căruța numită România este tot ”în șanț”.

Consilierul politic al ambasadei SUA, David Allen Schlaafer, a declarat într-un interviu la o televiziune națională că românii sunt divizați din cauza rușilor prin crearea de informații false pe rețelele de socializare. Nu aș vrea să-l contrazic, dar domnul consilier ar trebui să vadă că doamna cancelar Merkel a Germaniei are o relație excelentă cu președintele Vladimir Putin și face tot ce poate ca o anumită magistrală de gaze să asigure Germaniei prioritate pentru a revinde apoi gazul rusesc în toată Europa. Tot domnul consilier ar trebui să vadă cum același cancelar Merkel face lobby pe lângă președintele Klaus Iohannis pentru a nu se recunoaște de către România că Ierusalimul este capitala eternă a statului Israel și nu ar dori ca ambasada României să fie mutată de la Tel Aviv la Ierusalim.

Oare nu se știe că cel mai puternic aliat al Statelor Unite este Israelul și acesta ar putea fi și cel mai puternic aliat al nostru după Statele Unite? Oare câți dintre români văd din culisele acestei scene numită politică externă a României în UE și NATO, oare câți dintre români au creier pentru a ști ce se vrea de la noi, românii, în afara poziției noastre strategice și a bogățiilor solului și subsolului țării? Oare cine ne duce spre fundul gropii, oare cine ar vrea să ne transforme în groapa de gunoi a Europei? După 1945 oare visul nostru, al românilor, nu a fost să vină americanii și să ajungem în sfârșit în Europa?

Iată, acum americanii au venit, au o bază militară la Deveselu, iată că acum suntem deja membri vechi în Uniunea Europeană. De când s-a înființat UE puntea de comandă, locurile de responsabilitate și conducere au fost aproape în întregime ale occidentalilor, în frunte cu Germania și Franța. Acum avem marea șansă să conducem Consiliul Europei de la Bruxelles, să fim 6 luni în frunte la puntea de comandă.

În loc să ne unim cu toții, împroșcăm cu noroi unul în altul. Acum Franța și Germania ar trebui să ne ajute fiindcă unde altundeva decât în România sunt cei mai mulți francofili și germanofili din lume? Sau iar ar trebui să mai vindem ceva așa cum am vândut Petromul la OMV Austria pe vremea lui Adrian Năstase pentru a intra în UE? De ce olandezii nu votează pentru ca românii să intre în spațiul Schengen, vorba lui Traian Băsescu, poate vor și ei ceva. Poate vor portul Constanța, care poate oricând concura cu Rotterdam sau Amsterdam. Probabil că mintea dumneavoastră refuză să înțeleagă acest lucru.

În urmă cu mulți ani marele Octavian Goga ne descrie ”Foamea milenară” a poporului român pentru pământ. După Revoluția din 1989 vedem o nouă formă de foame a românului pentru Occident, manifestată prin exodul românilor spre aceste țări, dar și reversul medaliei, ”foamea occidentalilor, foamea Europei” pentru bogățiile României. Trebuie să fim prudenți și conștienți că trăim în societatea capitalistă, prin venele căreia curge sângele care se numește dolar sau euro și ar trebui să împărțim echitabil bogățiile României cu marile companii străine, dar și românești, pentru ca și țara să câștige din darurile cornului caprei Amateea care se numește Europa făgăduinței. Sper ca Europa făgăduinței să devină în acest an, când noi conducem Europa, o realitate pentru poporul român.

Dr. Mircea FRENȚIU