„Lăsaţi copiii să vină la mine”, exclama Iisus Cristos, Mântuitorul nostru, acum peste 2000 de ani, mângâind sufletul copiilor. Din păcate, astăzi există un altfel de mângâietor pentru copiii noştri care se numeşte spaţiu cibernetic sau cyberspaţiu.

Iată că aşteptata primăvară a sosit şi în acest anotimp, în care toate parcă reînvie, nu mai vezi deloc copii ca altădată la joacă, pe biciclete în parcuri sau pe maidane, îi vezi în grupuri mari sau mici cum fiecare îşi butonează telefonul mobil, preferând discuţiile în cyberspaţiu decât tête-a-tête, cu ochii unul spre celălalt. Este acea teribilă singurătate în doi sau mai mulţi. Această plagă a societăţii se întinde şi-i cuprinde şi pe copiii mai mari şi pe adolescenţi.

S-a constatat că cea mai importantă fracţiune din timpul lor, copiii între 5 şi 18 ani şi-o petrec în faţa ecranului calculatorului, tabletei, televizorului sau telefonului mobil pentru a urmări programe de televiziune preferate, jocuri video sau conversaţii pe net. Majoritatea tinerilor se izolează în faţa ecranului şi pur şi simplu le este furată copilăria şi adolescenţa de lumea virtuală. S-a constatat statistic că filmele pornografice, de groază sau cu violenţă sunt preferatele copiilor şi adolescenţilor.

Probabil că unii dintre părinţi nici nu ştiu că copiii lor elevi, mai ales liceenii, frecventează pornografia online şi sunt foarte supăraţi când vine factura la telefonul mobil şi trebuie să plătească o sumă importantă. Profesorii cu care am vorbit sunt şocaţi şi îngroziţi de pornografia şi violenţa ce au infectat şcolile din România. Sexul oral se practică foarte frecvent şi este cerut de băieţi prietenelor lor şi li se pare chiar firesc.

Tot ce se vede în pornografia din spaţiul virtual este întunecat şi malefic şi le distruge tinerilor mintea, sufletul şi relaţiile cu sexul opus. S-au dus vremurile când printr-o singură atingere de mână tinerii se zbenguie de fericire şi acel fior al iubirii le gâdilă stomacul. Cred că nu este prea târziu ca această generaţie de tineri să se întoarcă la acele valori morale. La fel şi violenţa este o boală contagioasă ce contaminează lumea virtuală şi de acolo trece în lumea reală.

Aşa cum vă spuneam şi cu alte ocazii, violenţa în rândul copiilor şi adolescenţilor din România este influenţată colosal de mass-media, dar şi de spaţiul virtual în care ei navighează necontenit cu telefonul mobil, internetul, diferite chat-uri în care se promovează violenţa extremă. Jocurile de-a războiul în spaţiul virtual duc la o adevărată exacerbare a violenţei, care coboară şi în realitatea cotidiană.

Lipsa de comunicare a tânărului, pasivitatea la lecţii, indiferenţa sau perturbarea voită a lecţiilor prin atitudini ostile sau provocatoare sunt câteva exemple care duc la violenţă. Spaţiul şcolar se transformă într-un spaţiu de confruntare elev-elev, elev-profesor, părinţi-elevi sau părinţi-profesori. S-au constatat agresiuni asupra elevilor, profesorilor sau părinţilor, de multe ori lăsându-se cu un examen medico-legal.

Dacă am face radiografia violenţei în şcoli sau în afara ei, la tineri, observăm copii care înjură, care-i jignesc pe ceilalţi şi-i agresează, care au întotdeauna ceva de comentat, luând ca erou un personaj negativ de la televizor sau din spaţiul virtual, personaje care pentru ei sunt „cool”. Iată, aşadar, că modelele greşite de comportament din filme sau chiar din desene animate au o mare influenţă asupra modului violent în care se comportă copiii mici sau mari şi chiar adolescenţii.

De la violenţă la delincvenţă este un singur pas şi aş vrea să vă dau un exemplu concret pe care l-am trăit eu: În sfânta noapte de Înviere, la ora 12.00, eram împreună cu nevasta mea în faţa bisericii pentru a lua lumina Învierii şi Sfintele Paşti, când cineva în fugă s-a apropiat de mine.

Nu am mai apucat să iau lumină şi să ascult glasul preacucernicului părinte ce bătea de trei ori la „Porţile Împărăteşti” pentru a întreba „Unde este Împăratul Măririi”, fiindcă portarul spitalului vine în fugă la mine şi mă anunţă să vin repede la urgenţă fiindcă un tânăr a fost înjunghiat în abdomen şi este cu „maţele” pe afară. Bineînţeles că am lăsat slujba şi am plecat spre sala de operaţie pentru a salva viaţa unui tânăr de 19 ani care era agresat de alt tânăr dintr-un motiv de gelozie.

Într-o fracţiune de secundă, un tânăr s-a transformat în victimă şi un alt tânăr într-un agresor cu un viitor dosar penal. Violenţa nu ne lasă nici în sfânta noapte de Înviere. Dacă pornografia şi violenţa sunt într-adevăr bolile societăţii noastre moderne ce coboară şi în copilărie, atunci singurul remediu împotriva lor este educaţia şi cei 7 ani de acasă. Aşa că, vorba proverbului românesc: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” poate duce la violenţă, iar de la violenţă, la închisoare este un singur pas. Doamne, ocroteşte tinerii noştri de cele două boli teribile care sunt pornografia şi violenţa!

Dr. Mircea FRENŢIU