13 trupuri stau întinse pe podea. Dorm, dacă te uiţi în oglinda în care se reflectă. Oglinda e însă mincinoasă.

Trupurile or fi ele mici, colorate, cu moţuri prinse în vârful capetelor brune sau blonde, dar sunt treze şi în aşteptare. Aşteaptă ploaia, aliniate cu mâinile pe lângă corp. Când prin boxele din sală stropii de ploaie inundă încăperea, trupurile dau primele semne de viaţă. Sunetele ploii le însoţesc şi le îngână mişcările: zgomotul unui strop căzut e un braţ ridicat sau două picioare în picaj lateral. Pe măsură ce ploaia se înteţeşte, podeaua albastră le dă drumul, căci nu le mai poate reţine: trupurile vor să se ridice. Braţe somnabule se întind în faţă, trunchiuri se sucesc şi răsucesc, picioare oscilând când pe-un genunchi când pe altul, braţe deschise cuprind ceruri rotindu-le stânga, dreapta. Un pas în faţă, o talpă calcă hotărât podeaua, o săritură în spate, pentru ca un tunet să puncteze tumultul, aducând trupurile cu capete brune şi blonde într-un ghem, strângându-şi cu braţele picioarele la piept într-o îmbrăţişare finală.
La acest tablou uman am asistat în sala gimnastelor de la Gimn Star Blaj. 13 sportive cu vârste între 9 şi 14 ani dansau pe ploaie, ghidate de Alina Ciceo, coregraf trupa Jump In, Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca, invitată de profesoara Gimn Star Blaj, Letiţia Mărginean, să ţină un workshop de dans contemporan. Momentul prezentărilor s-a petrecut într-un colţ al sălii, într-un semicerc, unde înconjurată de ochi curioşi şi avizi de tainele dansului, Alina a prezentat prin câteva cuvinte istoria şi evoluţia dansului contemporan: „Acesta a apărut în a doua jumătate a secolului XIX ca reacţie împotriva tehnicii rigide a baletului clasic, luând amploare în secolul XX prin pionierii dansului contemporan care au explorat dansul ca expresie a spiritualităţii, au aspirat apoi la dansul expresionist, la abstractizare, elaborarea unei gândiri coregrafice, teatralitatea dansului, pentru ca în perioada postmodernistă, să înceapă demersul experimental ca regulă de compoziţie, interesul spre teatru-dans, iar mai târziu, conceperea coregrafică s-a îndreptat spre evoluţia tehnologică şi show-urile de  televiziune.”
„Dansul nu minte”, subliniază Alina. El mizează pe evidenţierea personalităţii, pe exprimarea sentimentelor, pe transmiterea trăilor interne, exteriorizându-le prin mai multe posibilităţi,  folosindu-se de mediul înconjurător, de echilibrul trupului şi utilizând podeaua „prietenul cel mai bun” al dansului contemporan. Rezultă mişcări fluide şi naturale, implicând gestica naturală şi trezind simţurile auz, tactil şi vizual.
Din registrul cuvintelor, Alina a trecut la fapte: „Trebuie să simţiţi tot ceea ce faceţi! Treceţi mişcarea prin voi şi exploraţi posibilităţile de exprimare.” Cuvintele introductive au fost transpuse în mişcare, dans şi muzică. Comunicarea dintre Alina şi cele 13 sportive Gimn Star Blaj a fost completă în momentul când pe Alina o identificai printre capete brune şi blonde numai după vocea care puncta mişcările prin câte un „şi!” apăsat şi tare.
Prin dans contemporan intri pe o poartă de comunicare cu tine însuţi şi cu ceilalţi. Sportul, oferă numeroase astfel de porţi, după placul şi personalitatea fiecăruia. Într-o sâmbătă de februarie, 13 caractere de 9-14 ani băteau fiecare cu forţa proprie în coaja de ou înăuntru căruia încă se mai află, făcându-şi simţită prezenţa. Când vor ieşi în lume, nimeni nu poate proroci încotro se vor îndrepta, dar cu siguranţă lumea va fi de 13 ori mai frumoasă.

Maria-Georgeta SABĂU, Alina CICEO şi Letiţia
Cornelia MĂRGINEAN