Rămâi conectat

Actualitate

Scrisoarea Pastorală a Preafericitului Părinte Claudiu la Sărbătoarea Nașterii Domnului 2025

Publicat

în

Onoratului cler împreună slujitor, cuvioșilor călugări și călugărițe,

iubiților credincioși greco-catolici și tuturor creștinilor iubitori de Dumnezeu,

 

Cristos se naște, măriți-L! Cristos din ceruri, întâmpinați-L!

Cristos pe pământ, înălțați-vă!

Iubiți frați și surori în Cristos,

Dacă există un lucru la care cu toții ne gândim atunci când vorbim despre Sărbătoarea Crăciunului, acesta este colindul. Niciun alt cântec nu reușește să trezească în sufletele noastre, cu aceeași intensitate și limpezime, sentimente de bucurie, duioșie și seninătate precum colindele pe care le-am învățat încă din zorii vieții noastre. Atunci când ne unim vocile în armonia colindelor, suntem cuprinși de nostalgia copilăriei, dar și de setea de puritate, care nu este altceva decât dorul de Dumnezeu. Fie că sunt colinde străvechi, transmise din generație în generație, fie că sunt creații mai recente, poartă în sine același mesaj de credință și de speranță. Toate, într-un fel sau altul, ne conduc spre marele mister al întrupării Fiului lui Dumnezeu și spre clipa tainică în care, în noaptea Betleemului, o lumină a răsărit pentru fiecare dintre noi. Înțelegem, astfel, că profeția lui Isaia, despre poporul care umbla în întuneric și vede o lumină mare (Is. 9,2), s-a împlinit nu doar pentru oamenii de atunci, ci și pentru noi.

Celebrând Nașterea Domnului nostru Isus Cristos, retrăim bucuria revărsării acelei lumini în întunericul lumii de astăzi și ne simțim mai aproape de Dumnezeu. Prin Pruncul Isus, Dumnezeu se apropie de noi cu o gingășie dezarmantă, făcându-Se mic pentru a ne înălța, sărac pentru a ne îmbogăți și vulnerabil pentru a ne întări. În fața Lui, ne simțim primiți și iubiți așa cum suntem, fiindcă vedem un Prunc care ne surâde dintr-o iesle iar zâmbetul Lui nu se împiedică de păcatele noastre. Este zâmbetul Cerului în viața noastră, adesea agitată și prea plină de griji. Fie că suntem bogați sau săraci, bucuroși sau copleșiți de necazuri și dureri, zâmbetul Pruncului Dumnezeiesc ne dăruiește o rază de speranță și ne cheamă să primim darul unei iubiri fără condiții. Iar colindul devine răspunsul nostru smerit la această chemare: o rugăciune cântată, o mărturisire a credinței și o reînnoire a speranței că lumina născută la Betleem continuă să strălucească, discret și statornic, în existența noastră. Dacă ne deschidem cu adevărat inimile, atunci viața fiecăruia dintre noi poate deveni o colindă, o mărturie vie și personală despre puterea dragostei lui Dumnezeu.

Există un contrast atât de mare între Pruncul plăpând și puterea răului, întruchipată atunci de Irod și de armatele lui. Sfânta Evanghelie evocă acest adevăr cu o simplitate dureroasă: „Irod va căuta Pruncul ca să-L ucidă” (Mt. 2,13). Astăzi, același Prunc Divin este amenințat în sufletele copiilor, ale tinerilor și, de fapt, în sufletele noastre, ale tuturor, de aceeași putere a răului, care pare mai dezlănțuită ca oricând. Spectrul armelor nucleare planează din nou asupra lumii, războaiele hibride ne înspăimântă iar siguranța vieții, așa cum o știam până acum, pare să fie serios amenințată. Și totuși, deși suntem tentați să credem că pericolul vine exclusiv din conflictele vizibile din jurul nostru, acestea nu sunt decât vârful aisbergului unor lupte mai adânci: războaiele care se poartă în inimile oamenilor. Sfânta Scriptură ne ajută să înțelegem unde se află adevărata lor rădăcină: „De unde vin războaiele, de unde vin conflictele dintre voi? Oare nu tocmai din poftele voastre care se luptă în membrele voastre?” (Iac. 4,1). Războaiele dintre națiuni sunt amplificarea tensiunilor și a răutăților din inimile oamenilor.

Dacă în propriile familii există certuri, de ce ne-am mira de conflictele din viața publică sau politică? Dacă frați și surori ajung să se învrăjbească și să nu-și mai vorbească pentru moștenirea unui petic de pământ, de ce ne-ar surprinde faptul că națiunile ajung să facă același lucru? De aceea, dacă suntem scandalizați sau înfricoșați de războaiele care par să se întețească pe pământ, primul pas ar fi să ne uităm la noi înșine, la familiile noastre, la prietenii și cunoscuții noștri și să începem să semănăm pacea acolo unde domnesc cearta și ura. Să pornim de la noi, prin gesturi concrete de iertare și prin curajul de a cere iertare, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor.

Isus nu doar că ne-a promis pacea, dar ne-o dăruiește într-o formă care ne surprinde, deoarece nu are la temelie efemerele echilibre politice: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu” (In. 14,27). Pacea Lui începe cu convertirea personală și cu reconcilierea interioară a fiecărui om. Acolo unde Pruncul este primit cu sinceritate, inima este împăcată și devine capabilă să dovedească faptul că delicatețea și generozitatea iubirii sunt mai puternice decât violența răului.

Dragi credincioși,

Anul 2025 s-a dovedit a fi un timp deosebit de bogat în evenimente și în haruri, îmbinând minunat anul consacrat speranței în întreaga Biserică Catolică și anul național dedicat Fericitului Iuliu Hossu în România. Dincolo de numărul și varietatea manifestărilor, de conferințe, pelerinaje și celebrări solemne, tocmai bogăția de har care s-a revărsat peste noi toți este cea care va face ca acest an să rămână unul de referință în istoria Bisericii noastre. Pentru noi, creștinii, nu amploarea evenimentelor este cea care contează cel mai mult, ci iubirea care le dă sens, așa cum spunea și Maica Tereza: „Dacă nu putem face lucruri mari, să facem lucruri mici cu o iubire mare”. Iar Dumnezeu răspunde cu iubirea Lui nemărginită, făcându-le mari. Așa se explică multe dintre evenimentele pe care le-am celebrat în acest an binecuvântat, pentru care îi mulțumesc Domnului, dar și tuturor ierarhilor, preoților, persoanelor consacrate și credincioșilor pentru devotamentul cu care s-au implicat.

A fost un an marcat de gesturi cu înalte semnificații simbolice pe plan spiritual. Un an în care relicvele Cardinalului Iuliu Hossu au fost așezate la mormântul Sfântului Petru, ca semn al comuniunii depline dintre Biserica noastră și Biserica Universală și, totodată, ca mărturie despre valoarea jertfei încununate prin martiriu. Un an în care Sfântul Părinte Papa Leon a declarat în mod solemn, în Capela Sixtină, că faimoasele cuvinte ale Fericitului martir ar trebui să devină deviza fiecărui om. De asemenea, va rămâne mereu în amintirea noastră celebrarea Sfintei Liturghii în limba română, în Catedrala Notre-Dame din Paris, unde Iuliu Hossu a fost celebrat alături de Fericitul Vladimir Ghika, într-un moment de profundă trăire sufletească, ce a unit inimile tuturor.

Toate aceste evenimente încărcate de iubire își găsesc sensul și confirmarea în lumina  Sărbătorii Nașterii Domnului. În noaptea sfântă a Crăciunului, Maica Sfântă ține în brațele sale Pruncul Dumnezeiesc cu o dragoste care îl va însoți de-a lungul întregii vieți pământești. Maria este alături de Fiul ei în fiecare clipă: prin prezență, când îl poate urma cu pașii, dar și atunci când nu mai poate decât să-l urmeze cu inima. Este lângă El în bucurii și în suferință, până la Calea Crucii, până la răstignire, până la ultima suflare. Întreaga ei viață este o liturghie a iubirii. De aceea, în momentul trecerii ei la adevărata viață, în sărbătoarea pe care noi o numim Adormirea Maicii Domnului, Maria regăsește acea iubire în îmbrățișarea Fiului ei. Dacă la Betleem ea îl ținea pe Isus în brațe, acum este Isus Cel care îi restituie iubirea, cuprinzând-o El însuși în brațe și însoțind-o în Împărăția Sa.

La aceasta suntem chemați și noi, cei care îl vom contempla pe Pruncul dumnezeiesc în ieslea Nașterii: primind iubirea Sa, să o păstrăm în sufletele noastre și să știm să o dăruim mai departe, încărcând fiecare gest și fiecare faptă cu iubirea primită în dar. Iar la capătul vieții noastre pământești, Isus ne va restitui această iubire, o va împlini și ne va conduce, pe urmele Maicii Sfinte, în acea Împărăție a iubirii pentru care cu toții ne pregătim. În acest fel l-am însoțit cu rugăciunile noastre și pe Preafericitul Părinte Cardinal Lucian, cerându-I Domnului să îl primească în îmbrățișarea dragostei Sale, răsplătindu-i astfel toată iubirea care s-a revărsat prin el asupra noastră și asupra Bisericii de-a lungul întregii sale vieți.

Dragii mei,

Între zidurile reci ale unei temnițe, acolo unde Fericitul Iuliu Hossu era închis, s-au înălțat, ca o lumină în noapte, aceste minunate versuri de colind: „Isuse, Doamne, Prunc ceresc, toți îngerii te preamăresc, primește și al nostru cânt, trimite pace pe pământ”. Deși era privat de libertate, el nu a cerut prin rugăciune propria eliberare, ci pace pentru întregul pământ. Cu greu am putea găsi cuvinte mai frumoase și, în același timp, mai potrivite pentru vremurile pe care le trăim. Dacă le facem loc în inimile noastre, ne alăturăm și noi cântului îngerilor care le vestesc păstorilor nașterea Fiului lui Dumnezeu și înălțăm aceeași rugăciune pentru pace, într-un timp în care pacea lipsește mai întâi din inimile oamenilor și, tocmai de aceea, lipsește și din lumea în care trăim.

La fel ca în Betleemul de atunci se întâmplă și astăzi: sunt destui oameni care îi închid, nepăsători, ușa lui Dumnezeu. Doar câțiva păstori și magii veniți de la Răsărit alcătuiesc modestul alai al Pruncului divin. Evanghelia ne spune că magii s-au întors în țara lor pe o altă cale (Mt. 2,12). Altă cale, fiindcă au descoperit adevărata Cale. Ceea ce se întâmplă cu ei, se întâmplă cu toți cei care îl urmează pe Fiul lui Dumnezeu. Isus le dăruiește o pace pe care nimeni și nimic nu o poate lua din inimile lor, iar această pace se revarsă asupra tuturor celor pe care îi întâlnesc. Să ne ajute Domnul ca, în această minunată sărbătoare, aceeași pace să coboare și în inimile noastre, iar pacea lui Cristos să fie darul cel mai prețios pe care îl aflăm sub brad.

Vă doresc tuturor o Sărbătoare a Nașterii Domnului plină de haruri și un An Nou binecuvântat!

Cu arhierească binecuvântare,

† Claudiu Lucian Pop

Arhiepiscop și Mitropolit al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș

Administrator al Eparhiei de Cluj-Gherla

Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică


Actualitate

La un an după Cardinalul Lucian Mureșan: comemorarea este de ajuns?

Publicat

în

La 25 septembrie 2025, Cardinalul Lucian s-a stins din viață, precum o lumânare care s-a consumat oferind lumină până la capăt.

La un an de la trecerea la Domnul, recunoștința noastră este firească. Se cuvine să îl amintim și să ne rugăm pentru odihna sufletului său, deoarece Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică îi datorează mult. Cunoscându-i smerenia și simplitatea, am convingerea că nu ar fi agreat evocări elogioase, dar ar fi înțeles nevoia ca Biserica să-și cinstească păstorii și să nu uite oamenii prin care Dumnezeu a lucrat în istoria ei. Totuși, memoria, personală sau colectivă, poate deveni un refugiu confortabil în trecut, dacă nu este gestionată cu prudență. Trebuie să recunoaștem că este mai ușor să comemorăm decât să transformăm în criterii de viață principiile și curajul celor pe care îi evocăm. De aceea, merită să ne punem o întrebare: comemorarea este de ajuns?

În cazul Eminenței sale, întrebarea este cu atât mai importantă cu cât biografia sa concentrează în sine un capitol întreg din istoria Bisericii noastre. Tânărul născut la Ferneziu, lângă Baia Mare, în 23 mai 1931, într-o familie simplă, dar cu o vie credință catolică, căruia regimul comunist îi bloca drumul spre preoție, pilotul pentru avioane de vânătoare trimis la Detașamentul de muncă de la Bicaz din motivul apartenenței sale religioase, seminaristul îndepărtat din Institutul Teologic Romano-Catolic de la Alba Iulia în anul 1958, muncitorul care își continua studiile clandestin, preotul hirotonit în secret în 19 decembrie 1964, avea să devină episcop (3 martie 1990), arhiepiscop și mitropolit (4 iulie 1994), arhiepiscop major (14 decembrie 2005) și cardinal (18 februarie 2012). Viața sa reflectă trecerea Bisericii Române Unite cu Roma de la suprimare și clandestinitate la libertate, reconstrucție și maturizare eclezială, o paradoxală alternanță de lumini și umbre, străbătută cu speranță neclintită.

De aceea, prima dimensiune a moștenirii lăsate de Cardinalul Lucian este fidelitatea. Deviza Fiat voluntas tua! poate fi privită ca sinteza spirituală a unei existențe în care planurile personale au fost orientate permanent de căutarea voinței lui Dumnezeu în împrejurări contrare, care păreau să-i închidă toate drumurile. Dar cum am putea transpune acest model de fidelitate, astăzi, în viața Bisericii?

Răspunsul nu poate fi simplu, deoarece, chiar dacă Biserica nu mai trăiește clandestinitatea din perioada comunistă, ea trebuie să înfrunte noi provocări: schimbarea profundă a culturii, dimensiunea digitală a existenței, greutățile transmiterii credinței noilor generații, fragilitatea comunităților, mobilitatea socială și geografică, instrumentalizările ideologice și populiste ale sentimentului religios. Și, nu în ultimul rând, secularizarea, care poate marginaliza Biserica fără să mai fie nevoie de decrete de persecuție. Prin urmare, cinstirea memoriei Cardinalului Lucian și, împreună cu el, a tuturor celor care au rămas fideli în vremuri de prigoană trebuie să ne impulsioneze să căutăm formele concrete ale fidelității într-o lume care se schimbă extrem de rapid și care continuă să exercite, prin noi modalități, presiuni asupra conștiințelor, favorizând compromisurile morale și spirituale.

A doua dimensiune a moștenirii Cardinalului Lucian este vizibilă în reconstrucția instituțională a Bisericii. Desigur, aceasta nu a fost meritul său exclusiv, fiind mai degrabă o împreună lucrare condusă, în primii ani, de Cardinalul Alexandru Todea și realizată de toți episcopii greco-catolici, împreună cu preoții, călugărițele și călugării ieșiți din persecuție, cărora li s-au adăugat numeroși laici devotați. Trebuie spus, însă, că generația episcopilor de atunci a fost chemată să păstorească o Biserică liberă, entuziastă și luminată de aura martiriului, dar rănită și deposedată de bunurile și structurile pe care le-a avut înainte de anul 1948. Totul trebuia refăcut și, cu ajutorul Domnului, această generație și-a îndeplinit misiunea. Contribuția Cardinalului Lucian a fost esențială în timpul păstoririi episcopale în Eparhia de Maramureș (1990-1994) și în Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș (1994-2025), însă activitatea lui a influențat pozitiv viața întregii Biserici. Prin dobândirea demnității de Arhiepiscopie Majoră, în anul 2005, a consolidat instituțional Biserica Română Unită cu Roma. Mai mult, a coordonat constituirea structurilor sinodale și a înființat Episcopia Sfântul Vasile cel Mare de București, în 29 mai 2014. Beatificarea celor șapte Episcopi Martiri, celebrată de Papa Francisc la Blaj, în 2019, a însemnat încununarea întregii sale slujiri. Pentru toate acestea, îi mulțumim și îl rugăm pe Dumnezeu să îl răsplătească cu fericirea veșnică!

Ne aflăm, însă, într-un moment în care simțim că nu putem trăi la nesfârșit după logica reconstrucției și că este necesar să punem edificiul instituțional, reconstruit cu atâta trudă, în slujba unei noi etape a misiunii Bisericii. Se simte nevoia reînnoirii viziunii și a strategiei, a reînsuflețirii elanului pastoral și a transformării memoriei martiriului într-o forță misionară pentru prezent. Așadar, după timpul reconstrucției, ce urmează? Care este misiunea generației noastre?

Legitimitatea acestor întrebări este confirmată și de faptul că, la 4 iunie 2026, Preafericitul Părinte Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, în urma primirii consimțământului Sinodului Episcopilor, a decis convocarea Adunării Bisericii Arhiepiscopale Majore. Acest organism consultativ, prevăzut de legislația canonică, devine astfel cadrul unui discernământ comun asupra apostolatului, organizării și misiunii Bisericii, cu participarea ierarhilor, a clerului, a persoanelor consacrate și a laicilor. Preafericitul Părinte Claudiu a subliniat că ne aflăm într-un „moment de cumpănă” și a exprimat convingerea că „întrunirea Adunării Arhiepiscopale Majore […] va sprijini Sinodul Episcopilor în asumarea deciziilor necesare reînnoirii pastorale, disciplinare și misionare a Sfintei noastre Biserici”.

Convocarea Adunării Bisericii Arhiepiscopale Majore poate deveni un pas semnificativ în continuarea moștenirii Cardinalului Lucian, pentru că propune un discernământ comunitar autentic, care să depășească simpla constatare a problemelor și să conducă la conturarea unor răspunsuri adecvate. Poate nu la toate întrebările și nu imediat, dar direcția dorită este cea corectă. Drumul care începe poate marca trecerea de la consolidarea instituțională dobândită în timpul Cardinalului Lucian la o vitalitate sinodală, pastorală și misionară, capabilă să pregătească viitorul.

În această perspectivă, comemorarea Cardinalului Lucian Mureșan este necesară, dar nu și suficientă. Prețuirea și omagiul i se cuvin din plin și trebuie exprimate, însă acestea pretind curajul de a căuta, la rândul nostru, voința lui Dumnezeu și de a ne pune în slujba misiunii la care Biserica este chemată astăzi.

 

Pr. Cristian Barta,
Purtător de cuvânt al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș


Citește mai mult

Actualitate

Peste 80 de seniori din Blaj, Cenade, Cetatea de Baltă și Jidvei au fost avertizați de polițiști cu privire la metoda „Accidentul”

Publicat

în

Peste 80 de persoane vârstnice din municipiul Blaj și din localitățile Cenade, Jidvei și Cetatea de Baltă au fost informate de polițiști despre riscurile metodei „Accidentul”, în cadrul acțiunilor derulate cu prilejul Săptămânii Prevenirii Criminalității.

Inspectoratul de Poliție Județean Alba, prin Compartimentul de Analiză și Prevenire a Criminalității, desfășoară, în perioada 21–25 septembrie 2026, o serie de activități dedicate prevenirii criminalității, la nivelul întregului județ.

Joi, 24 septembrie, zi dedicată prevenirii victimizării seniorilor, polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Blaj au desfășurat activități informativ-preventive în municipiul Blaj și în localitățile Cenade, Jidvei și Cetatea de Baltă.

Una dintre principalele teme abordate a fost metoda „Accidentul”, prin care persoane vârstnice sunt contactate telefonic de indivizi care pretind că sunt medici și susțin că o rudă a victimei ar fi fost implicată într-un accident rutier. Sub pretextul că aceasta are nevoie urgentă de o intervenție chirurgicală într-o clinică privată, apelantul solicită sume importante de bani.

Potrivit polițiștilor, de la începutul anului 2026 și până în prezent, în județul Alba au fost înregistrate mai multe fapte comise prin această metodă, victimele fiind persoane în vârstă.

În unele cazuri, după discuția telefonică, la locuința victimelor s-au prezentat persoane care purtau elemente vestimentare asemănătoare celor folosite de personalul medical și care au preluat sumele de bani solicitate.

Polițiștii le recomandă seniorilor să nu se lase influențați de presiunea și urgența create în timpul unor astfel de apeluri și să verifice informațiile înainte de a lua orice decizie.

Nu dați bani unor persoane necunoscute și nu dați crezare imediat unor informații transmise telefonic de persoane care pretind că au o calitate oficială!

În cazul în care primiți un astfel de apel, verificați situația apelând direct ruda despre care vi se spune că ar fi implicată într-un accident sau solicitați sprijinul poliției. Dacă există suspiciuni că este vorba despre o tentativă de înșelăciune, sesizați imediat poliția, inclusiv prin apelarea numărului unic de urgență 112.

Pentru ca informațiile preventive să ajungă la cât mai mulți membri ai comunității, polițiștii din Blaj au distribuit materiale informative în magazine și farmacii, dar și la lăcașurile de cult din municipiu și din localitățile arondate.

Acțiunile urmăresc creșterea gradului de informare a seniorilor și prevenirea situațiilor în care aceștia pot deveni victime ale infractorilor care folosesc metode bazate pe manipulare, presiune emoțională și inducerea unei false stări de urgență.


Citește mai mult

Actualitate

Șofer din Bucerdea Grânoasă, depistat cu 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat, la Blaj

Publicat

în

Un bărbat în vârstă de 32 de ani, din Bucerdea Grânoasă, a fost depistat de polițiști în timp ce conducea un autoturism sub influența alcoolului, pe o stradă din municipiul Blaj.

Incidentul s-a produs în noaptea de 22 spre 23 septembrie 2026. Polițiștii de ordine publică din cadrul Poliției Municipiului Blaj au oprit pentru control autoturismul condus de bărbat pe strada Petru Pavel Aron.

În urma testării cu aparatul alcooltest, a fost indicată o valoare de 0,73 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Conducătorul auto a fost transportat la spital, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Cercetările sunt continuate pentru stabilirea cu exactitate a situației și dispunerea măsurilor legale.


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din Zonă

Stiri din Alba

Politică

Știrea Ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

Articole Similare

blajinfo, stiri blaj, informatii blaj