De la început vreau să fac mențiunea că prăbușirea viticulturii Blajului, începând cu plantațiile stațiunii viticole și continuând cu cele ale fostului I.A.S., au produs o mare nemulțumire cetățenilor orașului Blaj și localităților apropiate.

În mod deosebit celor care au muncit în viticultură, fie ei specialiști, mecanizatori sau muncitorilor care și-au câștigat existența prin muncă și pricepere, în acest domeniu. Este o mare pierdere dispariția acestei frumoase ramuri a agriculturii, care pe cât e de frumoasă este și plăcută și aducătoare de venituri importante celor ce au practicat-o de-a lungul timpului.

Faptul că au trecut 3 ani de când a început deteriorarea plantațiilor viticole, fără a exista o reacție colectivă sau particulară a concetățenilor afectați de acest lucru, se datorează, desigur, unei indiferențe nedorite, care s-a format după revoluție, în urma distrugerilor imense, produse în industria românească, în educație, în sănătate și în general în economia României. Este un lucru rău aspectul sesizat, dar care ne obligă, pe fiecare dintre noi, să ne gândim la viitorul urmașilor noștri, al țării noastre, mai ales acum, când ne apropiem de Centenarul Marii Uniri.

Dacă de obicei în mass-media din România, începând cu televiziunile și terminând cu presa scrisă, se prezintă, mai ales aspectele negative din economie și din viața oamenilor, iată că zilele acestea am primit o informație care mi-a bucurat sufletul și anume că pe o suprafață importantă din fostele plantații al I.A.S.-ului Blaj, marea companie viti-vinicolă Jidvei va începe refacerea plantațiilor viticole degradate. Este o lucrare care cu siguranță va fi făcută cu înalt profesionalism, așa cum această puternică companie a dovedit-o atât în întreținerea plantațiilor viticole cât și în dotarea la nivel mondial a celor trei crame de la Jidvei, Tăuni și Blaj. De asemenea, cei care au lucrat cu dăruire în viticultură, cât și ceilalți cetățeni ai Blajului vor avea satisfacția ca pe versantul drept al

Târnavelor să nu mai vadă bălării și tufișuri, ci plantații viticole. Plantații care vor aduce venituri substanțiale celor ce le lucrează și, în final, economiei țării noastre.

Ținând seama de cele prezentate mai sus, este nevoie să aducem sincere felicitări Companiei Jidvei, domnilor Liviu și ing. Claudiu Necșulescu, care prin această acțiune meritorie au dovedit, încă o dată, dacă mai era nevoie, că tot ceea ce fac, o fac ca buni români, cu pasiune pentru vița–de-vie și pentru „fiul” ei, vinul.

Ca specialist în viticultură, care am lucrat peste 35 de ani în acest domeniu, adică de la terminarea facultății până la pensionare, în cadrul Stațiunii de Cercetări Viticole Blaj, vreau să precizez că această cooperare dintre companie Jidvei și stațiunea viticolă, o bună perioadă de ani, a demonstrat o bună întreținere a plantațiilor aparținătoare stațiunii, cu producții pe măsură. Faptul că în ultimii ani cooperarea nu a mai funcționat a dus la deteriorarea gravă a plantațiilor viticole, stațiunea nemaiavând posibilități financiare pentru întreținere și respectiv dotare cu utilajele și materialele necesare.

Îmi exprim imensa dorință, a mea și a celor care iubesc viticultura din Blaj, ca factorii de decizie de la nivelul stațiunii, ai Academiei Agricole și Silvice, în mod special de la nivelul Ministerului Agriculturii, să găsească calea legală de a reface plantațiile viticole de la fosta Fermă Nr. 1 Câmpul Libertății, a Fermei Nr. 2 Veza și mai ales a plantațiilor de la Ferma Nr. 3 Crăciunel. Asta pentru că în literatura de specialitate sunt menționați factorii deosebiți care se întrunesc aici, la Crăciunel: sol, climă și mai ales expunere, favorabilă viticulturii. Acești factori de mediu, coroborați cu folosirea unor soiuri adecvate, cum ar fi Muscatul Ottonel sau Traminerul roz, creează condiții deosebite pentru producții mari și de calitate excelentă. Argumentez cele de mai sus prin aceea că la ferma Crăciunel s-a obținut, în anul de excepție 1983, cea mai mare producție de struguri pe hectar din Transilvania, adică 15.230 kg – media pe 90 de hectare, iar pe o suprafață de 20 de hectare – ”La Pădure”, s-au realizat 25.000 kilograme la hectar. Aceste rezultate cantitative au situat ferma Crăciunel pe locul 2 pe țară, la struguri de vin. Sub aspect calitativ, trebuie menționat faptul că pentru soiul Muscat Ottonel, care se cultivă în multe podgorii din țară și lume, se găsesc cele mai bune condiții la Crăciunel. Aici acumulează cele mai multe arome specifice soiului, fapt confirmat de Laboratorul de Vinificație al stațiunii de-a lungul timpului. Drept dovadă, acest soi a fost singurul care a obținut, la concursurile de vinuri de la Montpellier și Ljubljana, Marea Medalie de Aur, în câteva rânduri.

Nu pot încheia acest articol fără a menționa câteva nume de viticultori care au trudit la patrimoniul viticol al stațiunii: ing. Toader Marin, cu clonele Fetească regală 21, Riesling italian 3, Pinot gris 34; ing. Babeș Simion, director al stațiunii vreme de peste 25 de ani; ing. Boeriu Mircea și Iliescu Ioana, șefi de fermă; ing. Bellu Octavian, oenolog de excepție – toți trecuți în eternitate. De asemenea, mai menționez numele a doi viticultori, foști salariați ai stațiunii, și anume Dănoaie Florin – la Ciumbrud și Răhău și Fleșer Ioan Mugurel – la Blaj, care au realizat plantații viticole după Revoluție.

Faptul că fotoliul de primar al municipiului Blaj a fost și este ocupat de foști salariați ai stațiunii, adică de Băcilă Simion, Șolea Ioan și, bineînțeles, de Gheorghe Valentin Rotar, ne obligă pe toți cei din Blaj să sprijinim repunerea viticulturii la locul ei și oprirea vânzării pământului României. Este o obligație națională!

Ing. Avram LEAHU