În ziua de azi se tot vorbeşte că la conducerea unor organisme de stat: ministere, agenţii guvernamentale şi judeţene, până la portar şi femeia de serviciu, întâlnim oamenii din culoarea partidului aflat la putere.

Este bine într-un fel, ca politicile partidului să se execute până la un anumit nivel central dar să nu ajungă la cel mai de jos palier, fiind parcă prea de tot. Asta îmi aduce aminte de epoca comunistă, când după război, de obicei erau numiţi primari, preşedinţi de CAP, oameni fără carte, dar oameni de partid, care trebuiau să conducă comunităţi de oameni, şi peste ani, se vede ce-a ieşit! De aici încep problemele, când trebuie luate decizii importante de aceste persoane, dar  care sunt străine domeniului unde activează, ei fiind de fapt marionete, oportunişti care aleargă după funcţii, putere. Cam de asta s-a ajuns aici şi ca această ţară să fie codaşa Europei, fiind condusă de oportunişti şi nu de profesionişti, oameni de specialitate în domeniile lor, cu studii aferente, trecuţi  prin diferite poziţii de execuţie şi de conducere, care trebuie în mod normal să conducă un birou, departament şi agenţie strict legat de specialitatea lor profesională. De aceea au ajuns ţările dezvoltate la nivelul economic actual, punând “Omul pregătit la locul potrivit”, acesta oferind cele mai bune soluţii de conducere din sectorul său de activitate. Să lăsăm oportuniştii deoparte, să se zbată în anonimat, să găsim drumul spre o societate normală, cu oameni normali, plini de entuziasm şi retribuiţi corespunzător.
Statul cheltuie bani grei cu pregătirea specialiştilor: medici, ingineri, profesori, care după terminarea studiilor îşi iau zborul spre ţării unde sunt mai bine plătiţi şi apreciaţi. Nu este normal, înţelegem libera circulaţie a forţei de muncă, dar ţara a investit în aceşti tineri bani din sudoarea poporului, ei trebuie motivaţi, plătiți onorabil şi chiar încheiate contracte încă de la începutul studiilor, ca ei să presteze muncă de specialist şi în favoarea ţării, o perioadă de timp, pentru a fi amortizată investiţia făcută în ei (cum se proceda odinioară). Numai astfel, ţinându-i aproape de noi, încurajându-i, promovându-i corespunzător, ne putem asigura specialişti cu pregătire corespunzătoare, adică de profesionişti. Cei care şi-au făcut studiile la privat au libertatea de-a alege locul de muncă dorit, căci au studiat pe banii lor sau ai părinţilor.
Statul are nevoie urgent de restructurare, există foarte multă birocraţie, unde funcţionarul este privit încă asemenea unui infractor şi nu ca un om de meserie care să te ajute să-ţi rezolvi problema adresată, deoarece pentru asta este plătit, ca el să-ţi ofere serviciile dorite, prompt şi de calitate, indiferent că este un serviciu public, medical, administrativ, financiar şi aşa mai departe. Percepând că acestea se vor îmbunătăţi  şi vor fi simţite de fiecare om în parte, atunci societatea românească va merge pe drumul normal, al integrării depline în Uniunea Europeană. Se poate aceasta doar dacă se vrea şi dispar acele grupuri de interese în nume propriu, care au acaparat bogăţiile ţării noastre şi-au sărăcit-o până acolo de îţi este milă de ea azi, cât de bogată şi frumoasă era odată.
În România, există organisme de control paralele, suprapuse, care nu-şi ating ţinta totdeauna, n-au eficienţa scontată, sunt prinşi infractori, dar nu sunt recuperate prejudiciile decât în procent infim (3%), și asta mă duce la gândul că, până nu se aplică şi la noi ceea ce la americani este o realitate, unde acestora “le este teamă doar de Moarte şi Fisc“, nu vom ajunge o ţară curată, în care munca şi cinstea să troneze. Cred că a trecut vremea  oportuniştilor şi a sosit cea a PROFESIONIŞTILOR, care să se implice nemijlocit în rezolvarea problemelor, atât de multe şi grele, ridicate de societatea românească, ca să ajungă la normalitatea atât de necesară României în ziua de azi.

Ioan MIHĂLŢAN, Blaj