Rămâi conectat

Știri din zonă

Povestea de viață a lui Nea’ Ionel Nistor, din Cenade, omul care te învăţă că poţi fi fericit chiar şi atunci când ești în suferinţă

Publicat

în

Pe drumul care duce la Valea Lungă, la dreapta se desface un altul ce duce la Cenade, sat ce urcă și coboară între dealurile împădurite. Aici nu ajungi întâmplător, numai de dor, cu treabă ori în căutare de comori.

Să aflu o comoară de om am plecat și eu, azi-mâine se face o săptămână, și l-am aflat, într-o căsuță albă, îngrijită, cu mușcate străjuind frumos cerdacul înalt. Și cu atâta drag de oameni și viață am plecat de la nea Nelu Nistor, cu atâta recunoștință față de propria soartă și pentru șansa de a-i fi aflat povestea, încât astăzi vă invit să îl cunoașteți și dumneavoastră. Ce îl face atât de special pe acest om? Pe de-o parte dârzenia cu care și-a dus cei 65 de ani, pe care îi împlinește astăzi, pe de alta, seninătatea și bunătatea cu care se pune la dispoziția oricui ar avea ceva foloase ori învățăminte de tras din istoria vieții sale de până acum

Născut la Cenade, pe 6 octombrie 1953, Ionel Nistor este cel mai mare dintre cei patru băieți ai unei familii de gospodari. Rămâne de timpuriu stâlpul casei și al mamei, pierzându-și tatăl la doar 13 ani. În `68 pleacă la Timișoara, la școala profesională CFR, după doi ani jumătate se întoarce acasă și se angajează la Depoul Teiuș, mecanic pe locomotivă. De la Teiuș pleacă în armată, la Simeria, tot pe locomotivă, urmează liceul la fără frecvență și revine cu serviciul la Teiuș. Și ce fecior cu ochi albaștri avea tanti Maria, ascultător, vrednic și iubitor de carte, cu speranța de a merge chiar la facultate.

Visa să studieze drept economic și administrativ, la Sibiu. Aici firul vieții lui Nelu Nistor s-a rupt și s-a înnodat într-un parcurs pe care nu mulți l-ar fi dus cu atâta seninătate. Într-o zi de noiembrie, 24, anul 1976, pe când se afla la cules la porumb, a tras un frig, dar nu năprasnic, mai avusese el parte și de altele mai rele, dar acesta l-a trimis la doctor.

”La lucru, de câte ori mergeam, treceam toți pe la doctor, și mi-a zis în acea zi că am febră. «Am, că dacă eram rece nu mai veneam», am glumit eu. Și aceea a fost prima zi”, își amintește nea Nelu.

Ziua în care s-a îmbolnăvit de-o boală pe care avea să afle mai târziu cum o cheamă. Noaptea l-au luat frisoanele, dar după acest episod și-a revenit. A mai lucrat încă pe locomotivă, până în vara lui `77.

”Deja nu mai eram în regulă. O stare generală de slăbiciune, dar nu știam ce este. M-au trimis la Policlinica CFR, la Cluj, nu mi-au găsit nimic. Dacă m-am dus, mi-au făcut vitamine, B1, B6 și B12. Eu abia coboram la masă, aveam ca o nevralgie intercostală. După 3-4 zile de vitamine mă puneam pe balustradă și mergeam până jos. Și așa am mers de mai multe ori, nu îmi găseau nimic niciodată”, își continuă omul povestea. Cu ajutorul unei cunoștințe schimbă apoi câteva spitale, ba la Sibiu, la cel militar, ba la Cluj, la cel universitar. Din cel din urmă a ieșit cu capul vâjâind:

”Atunci a fost un moment de răscruce în viața mea. Nu mai știu ce scria pe decizie, dar când am ieșit de acolo, vă închipuiți ce lovitură a fost, la 25 de ani eram pensionar. Nu știam încotro să o apuc, mă mir că nu am făcut o depresie atunci. Nu că nu aș fi avut unde sta, dar cu viața ce fac? M-am întors acasă și de atunci nici nu am mai lucrat”.

Pensionar cu acte în regulă, de la 1 mai 1978, află ulterior, la neurologie la Cluj, că ar avea o compresiune la coloană.

”Asta e puntea, mamă! Dacă o trec, bine, dacă nu, tot bine”, își amintește că i-a spus mamei, femeie simplă, de le țară, pe care o chemase la oraș să-și dea acordul pentru intervenția chirurgicală pe care i-o propuseseră doctorii. De vineri până luni, când trebuia operat, și-a revenit, nu mai mergea în baston, ci singur. L-ar fi întrebat doctorița dacă el crede în minuni. Drept răspuns a mers pe linia dată de îmbinarea linoleumului ce acoperea podeaua salonului, cu farfuria în mână: ”Uitați, doamnă doctor, mă mai duc și pe linie!”.

Nu l-au mai mutat la neurochirurgie pentru operație. ”Leuconevraxită, pentru mine era similar cu apendicită, amigdalită, ceva ce se tratează ușor, dar m-am apucat să citesc și când am aflat despre ce e vorba mi-aș fi dorit o operație la coloană nereușită, o paralizie de la brâu în jos, orice altceva”.

Pe vremea aceea nu exista RMN, le-au luat prin eliminare, până au ajuns la scleroză multiplă. Cum să trăiești 36 de ani fără să simți pământul sub picioare A mai mers pe picioare până în ianuarie 1980, când a fost ultima dată în sat, apoi a luat bâta, cu care a mai mers o vreme. Nu s-a lăsat. Pentru a preîntâmpina atrofierea mușchilor făcea exerciții zilnic, cu un extensor cu patru gume: ”Făceam câte 10 împingeri cu fiecare picior, pe oră, 12 ore pe zi, așa eram de punctual”.

Până când nu a mai putut. Pe nea Nelu l-am găsit pe pat, în cămăruța lui cu vedere la drumul mare, nu s-a mai ridicat de vreme bună nici în capul oaselor, din pat nici pomeneală, din casă vede în curte pe ecranul monitorului, prin camerele de supraveghere montate de frați. Admiră mușcatele de care se îngrijește o femeie, la solicitarea lui, în amintirea celei care i-a dat viață și i-a străjuit suferința până acum un an, când a plecat la cele veșnice.

Singur cuc, precum ceasurile pe care le repara cu plăcere când încă își putea folosi mâinile, dar cu un zâmbet larg. În anii în care a putut funcționa, până să rămână la pat, și-a căutat mereu ocupație, a lucrat la traforaj, a reparat ceasuri, a cusut goblen, cu căruciorul rulant ieșea în curte, mergea prin vecini, împins de prieteni.

”Pentru ceasuri nu luam la nimeni nimic. Când venea cineva cu ceasul sau după el, și stătea câte 10-15 minute, pentru mine însemna mult, nu eram singur, ai mei erau la lucru, doar nu puteau să stea tot cu mine. Când prindeam câte un om mai bătrân, care a fost prin război, prin lagăre, era o adevărată plăcere să îl trag la vorbă. Când plecau mă gândeam: Doamne, de li s-ar mai strica ceasul! Așa cu drag povesteau amintirile lor, pentru mine însemna mai mult decât un 10 lei, cât mi-ar fi dat pentru reparație. Ceasuri de masă și cu cuc. Am mai stricat două, trei, unul de-al meu, altul de-a lui moșu’, până m-am învățat. N-o fost deștept cine a făcut ceasurile astea moderne, a fost cel care l-a făcut pe primul. Am găsit o dată un ceas cu greutăți, avea scheletul de lemn, cu lagăre de cupru și numai rotițele din metal”, își amintește cu nostalgie Ionel Nistor.

Boala nu i-a știrbit nimic din șarm și personalitate. Așa se face că, ani buni, de prin `85, `86, până în 2000 și ceva, se aduna lumea la el ca la șezătoare. ”Aveam 8, 10, 12 inși o dată în casă, jucam cărți, table, șah, eram și 15 câteodată, abia încăpeam în casă. Povesteam până seara târziu, până plecau ei acasă”, îmi spune nea Nelu. Cum au trecut anii, și tinerii din șezătoare au plecat la rostul lor: ”Când era nuntă în sat, aici la cămin, între 23.00 și 1.00 noaptea eu știam că am musafiri, veneau mirele și cu mireasa. Nu la toate nunțile, dar din cei care veneau serile la mine, când se însurau treceau negreșit, nu a fost unul să nu vină”.

”Mintea omului trebuie folosită. Omul nu face niciodată cât poate, numai cât îi trebuie.” De folosit mintea, nea Nelu și-a folosit-o mereu, compune de când se știe poezii, le recită din memorie. În ciuda mobilității precare, prin tot felul de invenții reușește să fie autonom. Deschide singur geamul, televizorul, ba chiar și pe internet se descurcă. Deschide poarta dintr-un buton aflat la îndemână, nu înainte de a-și fi scrutat musafirul pe geam ori în oglinda de camion montată în afară, pe perete.

”Mintea omului trebuie folosită. Omul nu face niciodată cât poate, numai cât îi trebuie”, spune, la cei 65 de ani, Ionel Nistor. Are la îndemână telefonul și mărturisesc că e tare căutat. Cât am stat noi de vorbă a sunat, și nu doar o dată. Îl caută frații, nepoții, colegii de la Teiuș, ba chiar și de la profesională, îi fac vizite. Nu des, dar vin în fiecare an, fiecare cum poate. ”Mulțumesc lui Dumnezeu pentru frații buni, ei m-au ajutat cu toate improvizațiile prin casă. Am nepoți de la frați și strănepoți care mă caută. Sunt bogat, pentru mine ei înseamnă cel mai mult. Am frați buni, dar și cumnate bune, oricât ar fi fost ei de buni, dacă ele trăgeau în altă parte… Eu nu am vrut să fac ură în familie, dar așa le-a rânduit Dumnezeu, că sunt și ele femei cumsecade”.

Mintea, cel mai puternic aliat ”Am avut mereu un principiu: dacă psihicul nu primește boala, nici fizicul nu o primește. Fizic sunt cum sunt, dar psihic nu mă las. Boala asta este ca o amantă. Soția, dacă greșești te iartă, o amantă, dacă îi greșești, și nu vii cu o floare, cu o ciocolată, nu te iartă. Trebuie să o accepți și să o învingi cu psihicul”, susține șugubăț nea Nelu.

L-am întrebat dacă a rupt vreo inimă în tinerețe. Mi-a răspuns zâmbind că nu a avut timp. Ce va fi pe viitor nu se îngrijorează, mereu Dumnezeu i-a trimis încă dinainte să aibă nevoie sau să ceară ceea ce s-a dovedit ulterior a-i fi de folos: ”Când nu a mai venit tineretul la mine la șezătoare, mergând fiecare în rostul lui, a apărut Dragoș (Zaharia) și SPEROMAXUL”.

”Psihologul de serviciu” sau cum poți să te ajuți ajutând

De zece ani, Ionel Nistor este beneficiar SPEROMAX Alba. Așa a intrat în legătură cu alți pacienți cu SM. După ce a apărut în revista Columna, a Asociației de Scleroză Multiplă România, a primit o scrisoare de la o altă pacientă. A vrut să îi răspundă, dar cum nu poate folosi mâna dreaptă pentru a scrie, a cerut de la Dragoș Zaharia un număr de telefon.

Ce nu știa domnul Ionel era că doamna în cauză nu putea vorbi. Comunicarea s-a produs totuși și s-a păstrat în cea mai inedită formă. Ea îi scria, el o suna și îi răspundea verbal. O dată, de două ori pe săptămână vorbesc, și așa s-a legat o prietenie, una dintre cele pe care domnul Ionel le are, pentru că așa este el, volubil și disponibil, ”psihologul de serviciu”, cum îmi place să-l numesc.

”Dacă cineva vrea să vorbească, și îl interesează ceva, eu cu drag vorbesc. Bucuria o poți împărți cu multă lume, suferința cu mai puţină. Așa e și în boala asta. Dacă te retragi nu e bine, boala asta nu durează doar o lună sau un an. Din experiența mea cu drag împărtășesc oricui. Și drept dovadă că așa este, la numărul de telefon 0754653778 îl găsește oricine s-ar afla în nevoia de a schimba o vorbă, mai cu seamă cei care se luptă cu aceeași boală cu o mie de fețe, scleroza multiplă. Și pentru că am convingerea că nu pot să închei acest material fără să vă ofer o mostră din creația lirică a acestui om, redau întocmai câteva versuri din poezia care mi-a plăcut cel mai mult, și care, cred, îl definește:

”Dacă lumea-ți este dragă/ Și în Domnul ai credință,/Poți trăi o viață-ntreagă/ Fericit în suferință!”.


Știri din zonă

„Alege viața! Nu dependența!”: masă rotundă despre prevenirea adicțiilor, la Roșia de Secaș

Publicat

în

Căminul Cultural din Roșia de Secaș a găzduit joi, 17 septembrie 2026, o nouă masă rotundă organizată în cadrul campaniei „Alege viața! Nu dependența!”, cu tema „Strategii de intervenție și suport comunitar în prevenirea adicțiilor”.

Aproximativ 60 de persoane au participat la întâlnire, care a urmărit identificarea timpurie a semnelor de risc și găsirea unor soluții concrete pentru construirea unui răspuns comunitar coordonat. Participanții au primit și câte un exemplar al ghidului „Împreună pentru acasă – Ghid de servicii comunitare pentru prevenirea separării copiilor de familie”, destinat familiilor, profesioniștilor și membrilor comunității ca instrument de informare și orientare.

Semnele care nu trebuie ignorate

Discuțiile au pornit de la situații cu care părinții, cadrele didactice și membrii comunității se confruntă tot mai frecvent: oboseala accentuată a copiilor, scăderea rezultatelor școlare, utilizarea excesivă a telefonului, întoarcerea târzie acasă sau influența anturajului.

Pornind de la un studiu de caz și de la reperele Ghidului „Împreună pentru acasă”, participanții au analizat modul în care aceste semnale pot fi transformate în pași concreți de intervenție: ce trebuie observat, când este necesară intervenția, cine poate face primul pas și cum poate fi menținut sprijinul după primul contact.

Mesajul întâlnirii a fost acela că reacția comunității trebuie să fie una timpurie, atentă și lipsită de judecată. Sprijinul oferit copilului și familiei trebuie să fie perceput ca ajutor, nu ca sancțiune.

Familie, școală și comunitate, în același efort

În deschiderea evenimentului, primarul comunei Roșia de Secaș, Bogdan Vasile-Nicolae, le-a mulțumit participanților pentru implicare și și-a exprimat disponibilitatea de a susține acțiunile comune de prevenire. Edilul a subliniat importanța colaborării dintre familie, școală, comunitate și instituții.

La rândul său, părintele Cătălin Vlădoni, coordonatorul Centrului de zi „Sfântul Nicolae” din Roșia de Secaș, a vorbit despre legătura dintre sănătatea trupească și cea sufletească, evidențiind importanța unui mediu sănătos pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților. Preotul a făcut, de asemenea, apel la implicarea întregii comunități și la o colaborare constantă între adulții care îi înconjoară pe cei tineri.

Trei ateliere, un obiectiv comun

Activitatea a continuat prin trei ateliere paralele, intitulate „Familia”, „Comunitatea” și „Sprijinul”. Participanții au pornit de la cazul lui Matei, un băiat care se confruntă cu tentația unor adicții precoce și la care au apărut schimbări de comportament.

Toate cele trei grupuri au urmărit aceleași repere: identificarea semnalelor de alarmă, stabilirea momentului intervenției, primul pas concret și elaborarea unui plan de sprijin.

Scopul exercițiului a fost de a-i ajuta pe participanți să înțeleagă mai bine cum pot fi observate din timp schimbările de comportament ale unui copil și cum poate fi construit un sistem de sprijin care să reducă anxietatea, rușinea și teama de judecată.

Soluții propuse pentru sprijinirea copiilor

Atelierul „Familia”, coordonat de Dumitrean Florina, din partea Centrului Județean de Resurse și Asistență Educațională Alba, și de Mirela Timonea și Ioana Băbuț, din partea Consiliului Județean Alba, a analizat semnele observate în cazul lui Matei: schimbarea bruscă a comportamentului, nervozitatea, timpul excesiv petrecut pe telefon, întoarcerea târzie acasă, dezinteresul față de școală și renunțarea la activitățile obișnuite.

Participanții au discutat și despre tendința copilului de a se izola și de a se retrage, inclusiv față de propria familie.

Printre măsurile propuse s-au numărat consolidarea legăturii dintre familie și școală, stabilirea unor limite privind utilizarea dispozitivelor, apelarea la sprijinul unui psiholog sau al preotului, implicarea rudelor apropiate și orientarea către centrele de zi. De asemenea, participanții au discutat despre importanța cunoașterii anturajului copilului și a creării unui climat de apropiere și încredere în familie.

Întâlnirea de la Roșia de Secaș a pus accent pe necesitatea unei intervenții timpurii și coordonate, în care familia, școala, specialiștii, instituțiile și comunitatea să colaboreze pentru prevenirea situațiilor de risc și pentru protejarea copiilor și adolescenților.

 

Biroul de Presă al Asociației Filantropia Ortodoxă Alba Iulia


Citește mai mult

Știri din zonă

19-20 septembrie 2026: Șona găzduiește un festival dedicat tradițiilor și patrimoniului săsesc. Programul evenimentului

Publicat

în

Șona va găzdui, în perioada 19–20 septembrie 2026, un eveniment dedicat comunității săsești și patrimoniului multicultural al Transilvaniei. Manifestările se vor desfășura în spațiile istorice ale Cetății și Bisericii Evanghelice din Șona, reunind expoziții, concerte, tradiții populare și activități pentru toate vârstele.

Pe parcursul celor două zile, participanții vor putea lua parte la expoziții dedicate patrimoniului săsesc, concerte aniversare, spectacole de muzică de fanfară, parada porturilor populare și momente de dans tradițional. Programul include, de asemenea, activități pentru copii, mese rotunde, lansări de carte și momente dedicate unor personalități importante ale comunității săsești.

Evenimentul va debuta sâmbătă, 19 septembrie, de la ora 13:00, cu activități artistice și educative destinate copiilor. Acestea vor fi urmate de deschiderea oficială, prezentarea tradiției „Rinnenfest” și vernisajele expozițiilor programate în cadrul festivalului.

Unul dintre momentele centrale ale zilei de sâmbătă va fi concertul aniversar dedicat împlinirii a 120 de ani de la nașterea Gretei Lienert-Zultner, personalitate asociată culturii săsești transilvănene.

Programul va continua duminică, 20 septembrie, începând cu ora 9:30, cu activități pentru copii și o slujbă festivă. Ulterior, participanții vor putea asista la momente de muzică de fanfară, parada porturilor populare și un program cultural diversificat.

Duminică sunt programate și decernarea Medaliei Honterus, masa rotundă cu tema „Activitatea de tineret”, momente muzicale, precum și lansarea volumului „Procesul Bisericii Negre din 1957–1958”.

Prin implicarea în organizarea proiectului, Centrul de Cultură „Augustin Bena” își propune să contribuie la valorificarea patrimoniului cultural săsesc și la transmiterea acestuia către generațiile tinere. Evenimentul pune în evidență caracterul multicultural al patrimoniului transilvănean și rolul tradițiilor locale în păstrarea memoriei comunităților.

Festivalul va avea loc în Șona, în zilele de 19 și 20 septembrie 2026, iar organizatorii îi invită pe localnici și pe turiști să participe la manifestările dedicate istoriei, muzicii, portului și tradițiilor comunității săsești.

Programul Întâlnirii Sașilor 2026 de la Șona

Sâmbătă, 19 septembrie 2026

13:00 – Program artistic și educativ pentru copii
• Grădina de joacă Șona Connect

14:00 – Deschiderea oficială a Întâlnirii Sașilor 2026
• Intrarea în Cetate

14:10 – Prezentarea tradiției „Rinnenfest” – dialog între doi țărani (HOG Schönau)
• Intrarea în Cetate

14:40 – Deschiderea expoziției „Șona – o comună multietnică, trecut, prezent și viitor”
• Căminul Cultural

Deschiderea expoziției „Repere ale patrimoniului cultural săsesc din județul Alba”
• Curtea Cetății

15:30 – Concert aniversar dedicat împlinirii a 120 de ani de la nașterea Gretei Lienert-Zultner, susținut de Lider-Ziker & Angelika Meltzer
• Căminul Cultural

16:30 – „Cântăm împreună” (HOG Schönau)
• Intrarea în Cetate

Duminică, 20 septembrie 2026

09:30 – Program pentru copii
• Grădina de joacă Șona Connect

10:00 – Slujbă festivă
• Biserica din Cetate

11:00 – Decernarea Stelei de Onoare a Federației Sașilor domnului Martin Bottesch
• Biserica din Cetate

Muzică de fanfară
• Curtea Cetății

12:00 – Parada porturilor populare

12:30 – Program cultural cu momente de dans popular și muzică de fanfară
• Grădina de joacă Șona Connect

14:00 – Program de festival
• Biserica din Cetate

• Alocuțiuni
• Decernarea Medaliei Honterus
• Masă rotundă: „Activitatea de tineret”
• Momente muzicale susținute de Lisa Gartner și Jonathan Servatius-Depner

16:30 – Lansare de carte și discuție pe tema volumului „Procesul Bisericii Negre din 1957–1958”
• Biserica din Cetate


Citește mai mult

Știri din zonă

La Biia, Crucea de pe Dealul bisericii a adunat din nou comunitatea la rugăciune

Publicat

în

Comunitatea din Biia s-a reunit, în seara zilei de 14 septembrie 2026, de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, pentru tradiționalul eveniment „La umbra Crucii de pe Dealul bisericii”. Întâlnirea, organizată începând cu ora 18.00, a adunat credincioși din Biia și din localitățile învecinate într-un moment de rugăciune, comuniune și rememorare a istoriei locului.

Evenimentul s-a desfășurat pe „Dealul Crucii”, în fața monumentului ridicat în anul 2007 de „Asociația Fiilor satului Biia”. Crucea, realizată din fier zincat și având o înălțime de 15 metri, este iluminată și poate fi văzută din întreaga vale a Târnavei Mici.

Locul are o puternică încărcătură istorică și spirituală pentru comunitatea din Biia. Aici s-a aflat vechea vatră a satului, precum și biserica de odinioară, spațiul rămânând în memoria localnicilor drept unul sacru.

În cadrul întâlnirii, un sobor de preoți a oficiat Acatistul Sfintei Cruci, în prezența credincioșilor. La finalul slujbei, părintele Claudiu Moldovan, preotul care păstorește comunitatea ortodoxă din Sâncel, a rostit un cuvânt de învățătură despre semnificația Sfintei Cruci în viața creștinului și despre responsabilitatea fiecăruia de a-și asuma propria cruce cu credință și nădejde.

Un moment important al întâlnirii a fost și intervenția inginerului Teodor-Florin Mărginean, primarul comunei Șona și fiu al satului Biia, care a vorbit în numele „Asociației Fiilor satului Biia”. Acesta a evocat istoria monumentului ridicat în urmă cu aproape două decenii și rolul pe care Crucea de pe Deal îl are în păstrarea memoriei locului și în menținerea legăturii dintre fiii satului și comunitatea de origine.

La eveniment a participat și George Rotar, vicepreședinte al Consiliului Județean Alba, care a subliniat importanța unor astfel de momente pentru comunitățile care își păstrează tradițiile și cinstesc memoria înaintașilor.

Tradiția întâlnirii de pe „Dealul Crucii” a fost instituită în urmă cu 12 ani și continuă să reprezinte un moment important pentru comunitatea din Biia. Dincolo de dimensiunea religioasă, evenimentul constituie și o formă de păstrare a memoriei colective și de cinstire a înaintașilor.

Mesajul întâlnirii a fost pus în legătură cu îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”.

Pentru locuitorii din Biia, întâlnirea anuală de la Crucea de pe Dealul bisericii rămâne astfel un reper al vieții comunității, în care credința, tradiția și memoria înaintașilor se întâlnesc într-unul dintre cele mai încărcate simbolic locuri ale satului.

 

Pr. paroh Lucian Feșteu


Citește mai mult

Actualitate

Administrație

Știri din Zonă

Stiri din Alba

Politică

Știrea Ta

Societate

Sport

Economie

Din Județ

Articole Similare

blajinfo, stiri blaj, informatii blaj