Într-o Europă în care în statele civilizate se pune accent, atât din motive financiare, cât şi ecologice, pe transportul public de persoane, de la începutul acestui an, locuitorii din comunele de pe Valea Târnavei Mici nu mai au la dispoziţie nici măcar o cursă auto spre municipiul reşedinţă de judeţ. Şi mai vrem în Schengen, acolo unde se bate monedă pe un transport public eficient şi pe grija faţă de cetăţeni.

E păcat că se uită că în ţara aceasta mai sunt oameni care nu dispun de autoturism personal sau nu au la dispoziţie unul de serviciu, că sunt oameni, unii în vârstă, care au de rezolvat diverse probleme administrative sau de sănătate „la judeţ”, că sunt elevi și cadre didactice sau alţi angajaţi pentru care este o adevărată provocare să facă de-acum naveta.

După aproape un sfert de secol în care, chiar dacă de multe ori uneori circulau „ca sardelele”, înghesuiţi în microbuze, oamenii au avut la dispoziţie un transport rapid, eficient şi ieftin, de acum mii de locuitori de pe Târnava Mică sunt practic rupţi, izolaţi de Alba Iulia. Semne erau de ceva vreme, după ce societatea de transport care obţinuse traseul Alba Iulia – Cetatea de Baltă, odată cu reluarea activităţii după întreruperea provocată de începutul pandemiei, a mai efectuat doar o cursă, şi numai în timpul săptămânii, din cele trei zilnice anterioare, care erau inclusiv sâmbăta şi duminica. Înţeleg firma privată în cauză, care a încheiat un contract, alocând astfel aici multe autobuze din parcul auto, cu cel mai important angajator din Blaj, care a dorit ca salariaţii săi să circule în anumite condiţii în contextul pandemiei de coronavirus, dar cred cu tărie că administraţia judeţeană ar fi trebuit să gândească o soluţie pentru a nu se ajunge la sistarea transportului public de persoane.

Ca om care a folosit mulţi ani acest tip de transport, deci ştiu din proprie experienţă, exclud varianta ca traseul să fie unul neatractiv. Atâta timp cât până la izbucnirea pandemiei, microbuzele sau autobuzele erau pline, uneori aşa cum am spus mai sus, chiar cu oameni care călătoreau în picioare, nu cred că aceşti potenţiali pasageri s-au evaporat dintr-o dată.

Nu mai spun că nu mai există în prezent nici transport public interjudeţean. Tot ca cetăţean care a călătorit mult spre şi dinspre Alba Iulia, autobuzul care efectua cursa Alba Iulia – Târnăveni erau mereu plin, la fel ca acela de pe traseul Alba Iulia – Târgu Mureş, o rută care exista încă din anii comunismului. Şi aici erau ceva probleme, chiar înainte de izbucnirea pandemiei, pentru că atunci când aştepţi în staţie un autobuz care o zi circulă, o zi nu, fără a şti care e acea zi, sau care te lasă jos fiindcă are deja ocupate toate locurile, cauţi o alternativă atunci când încerci să ajungi la Târgu Mureş, unde se presupune că trebuie să mergi neapărat, nu doar pentru a te plimba.

Revenind la traseul Alba Iulia – Cetatea de Baltă – Alba Iulia, firma care a circulat până acum nu a depus nicio ofertă atunci când Consiliul Judeţean Alba a organizat licitaţia deschisă pentru reţeaua de trasee din judeţul Alba. Nu este singura situaţie din judeţ, practic mai mult de jumătate dintre cele 70 de trasee scoase la licitaţie de Consiliul Judeţean neavând ofertanţi. Ca atare, în ultima şedinţă din 2022, în 28 decembrie, consilierii judeţeni au aprobat, cu 6 abţineri, atribuirea directă, prin măsuri de urgență, până în iunie 2023, a contractelor de delegare a gestiunii serviciului public de transport judeţean de persoane prin curse regulate în aria teritorială de competenţă pe mai multe trasee. Surpriză: după 22 de ani de existenţă, traseul Alba Iulia – Cetatea de Baltă nu se mai regăseşte în Programul de transport judeţean. Fără nicio explicaţie. Singura cursă care mai era pe traseu, cea de la ora 16.20, există doar până în Blaj, fiind preluată de o altă firmă de transport, cea care efectuează, de mulţi ani, restul curselor pe traseul Alba Iulia – Blaj.

Din Blaj, cei care trebuie să călătorească mai departe trebuie să se descurce cum pot. Asta înseamnă de cele mai multe ori să dea mulţi, mulţi bani pe taxi, ca să nu fie nevoiţi să aştepte multe ore în gara din Blaj până la legătura cu trenul. Sau să apeleze la maşini de ocazie. Vă daţi seama ce înseamnă asta pentru un om în vârstă sau pentru cineva însoţit de copii din Veseuş, Bălcaciu sau Cetatea de Baltă?

La actuala situaţie din transportul public judeţean a făcut referire, pe o reţea de socializare, şi subprefectul Corneliu Mureşan. Acesta spune că atunci când era consilier judeţean şi a fost introdus proiectul privind delegarea transportului, a atras atenția asupra faptului că împărțirea serviciului pe atât de multe trasee, respectiv 70, va conduce la neadjudecarea celor mai puțin atractive (ca sumă de bani alocată per traseu, respectiv ca număr potențial de pasageri). Soluția propusă a fost gruparea celor 30 de trasee mai avantajoase financiar, cele care au fost deja adjudecate la licitaţie, cu celelalte 40 de trasee care aduc câștiguri mai mici (rămase neadjudecate). „În acest fel, un transportator care opta pentru un traseu bănos (exemplu: Sebeș-Lancrăm-Alba Iulia) ar fi fost obligat să ia la pachet și un traseu care aduce mai puține venituri (exemplu: Alba Iulia-Vințu de Jos-Pianu de Sus) (…). Așa cum era de așteptat, au fost licitate doar traseele avantajoase financiar, iar celelalte, pentru care s-au alocat bani mai puțini, au rămas de izbeliște”, a spus subprefectul.

Nu mă interesează coloratura politică a subprefectului sau cea a conducerii Consiliului Judeţean Alba, dar nu pot să nu atrag atenţia că trebuie găsită o soluţie pentru cetăţenii afectaţi de situaţia din transportul public judeţean şi poate că propunerea prezentată de Corneliu Mureşan ar fi o variantă. Dacă tot vrem să fim ca o ţară din Spaţiul Schengen, atunci trebuie să fie asigurat şi un acces la transportul public tuturor cetăţenilor.

Încă mai sper că situaţia prezentată mai sus este doar din cauza erorii unui funcţionar şi nu pentru că cineva a “tăiat din pix” în mod conştient.