Judecătoarea Camelia Folea de la Judecătoria Blaj, cunoscută și ca „Doamna cu pantofi albaștri”, a declarat într-un interviu că știe că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, destine, suflete și că întotdeauna audierea unui minor va dura, în ceea ce o privește, indiferent de câte cauze va avea, atât cât va fi necesar ca ea să se convingă de ce este mai bine pentru acel copil.

„Viața mi-a oferit șansa de a fi judecător și mi-a lăsat, în același timp, șansa de a fi om. Știu că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, sunt destine, sunt suflete. Postura de eroină este dificilă. Am sperat ca numele meu să nu fie făcut public, dar nu toate speranțele se împlinesc. Nu mi-am dorit celebritate. Nu îmi doresc vreo distincție și nici un alt loc de muncă. Locul potrivit pentru mine este în robă, în sala de judecată”, a declarat Camelia Folea.

Camelia Folea a ajuns în atenția opiniei publice ca „Doamna cu pantofi albaștri” în urma unui text, postat pe Facebook de către o avocată și care a devenit viral pe internet. În postare era apreciată pentru modul în care s-a comportat în timpul audierii unui minor rămas după divorț în custodia tatălui și pentru care mama a solicitat stabilirea unui program de vizită, precum și pentru timpul acordat acestei ședințe de judecată.

Judecătoare la Judecătoria Blaj, din circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, Camelia Folea a subliniat, într-un interviu acordat AGERPRES, că nu este „o eroină”, așa cum a perceput-o parte din opinia publică, ci doar „un om obișnuit”, iar ca ea „mai sunt multe alte doamne și domni cu pantofi albaștri, judecători în această țară”.

Judecătoarea a mai spus că nu se aștepta „în niciun caz” la un asemenea impact mediatic al poveștii scrise de avocata Mădălina Scutelnicu, apreciind, pe de altă parte, talentul cu care aceasta a relatat cele întâmplate în sala de judecată.

„De regulă trecem ușor sau chiar ignorăm ceea ce se întâmplă bun. În schimb suntem tentați să amplificăm ceea ce ni se întâmplă rău. Așa am ajuns ca o situație de normalitate să ni se pară ceva neobișnuit”, a spus Camelia Folea.

Ea a precizat că nu poate oferi detalii despre cauza relatată de avocată în postarea intitulată „Doamna cu pantofi albaștri”, dar a subliniat că în toate dosarele de acest gen a urmărit să dezvolte o interacțiune bazată pe „încredere și comunicare” cu acești copii.

„Ca judecător în astfel de cauze ești obligat să audiezi minori. Unii au 10 ani, alții 12, alții 16. Unii sunt timizi, alții nu. Unii găsesc puterea să zâmbească, altora le joacă ochii în lacrimi. Nu ai la dispoziție foarte mult timp pentru a găsi calea de comunicare cu acel copil și pentru a încerca să afli ce este mai bine pentru el, fără a-l traumatiza. Doamnei avocat i s-a părut extraordinar că am luat copilul de mână. E un gest pe care l-am făcut întotdeauna. Indiferent de vârsta copilului. E un prim pas spre încredere și comunicare. De asemenea, i s-a părut extraordinar că audierea (minorului — n.r.) a durat 35 de minute. In instanță timpul se oprește în loc. Nu mi-am stabilit niciodată un timp limită pentru audierea unui minor. Nu aș putea să vă spun cât va dura audierea în următorul dosar de acest fel, pe care îl voi avea de soluționat. Ce pot spune cu certitudine este că va dura atât cât va fi necesar ca eu să mă conving ce este mai bine pentru acel copil. Am procedat la fel și atunci când am avut o ședință de numai 10 cauze, și atunci când aveam ședințe de 60-70 de cauze săptămânal și lucram în instanță doar doi judecători, pe patru posturi”, a afirmat Camelia Folea.

Întrebată dacă crede că s-ar impune și în România înființarea unor instanțe specializate în judecarea cauzelor cu minori, așa după cum s-a comentat în mediul public pe marginea acestui caz, Camelia Folea a opinat că „este necesar ca mai întâi să avem judecători specializați, dar în adevăratul sens al cuvântului”.

Magistrat cu experiență, fost președinte al Judecătoriei Blaj, Camelia Folea le-a transmis judecătorilor aflați la început de carieră care vor avea de soluționat astfel de dosare „să înțeleagă că au o mare responsabilitate, să-și ia rolul în serios, să nu uite de ‘litera și spiritul legii’ și că dincolo de coperta unui dosar sunt oameni, iar că în astfel de cazuri se face justiție în interesul copilului”.

De asemenea, celor care încă nu au încredere în justiție, judecătoarea le-a transmis „să încerce măcar” să aibă.

„Știu că statistic lucrurile nu stau bine, dar nu pot să nu mă întreb în ce măsură statistica reflectă realitatea și în ce măsură mass-media contribuie la această statistică. Toți trebuie să știm că o soluție, oricât de legală, temeinică și umană ar fi, nu va mulțumi niciodată toate părțile implicate într-o cauză. Într-un dosar, civil sau penal, măcar una dintre părți va fi nemulțumită”, a spus judecătoarea.

„Doamna cu pantofi albaștri”, textul postat pe Facebook de către avocata Mădălina Scutelnicu și care a fost redistribuit de peste 27.000 de alți utilizatori și a fost comentat de alte zeci de mii de oameni, a impresionat lumea virtuală, și nu numai, povestea fiind relatată și în mass-media.

Mai mult, pe un site specializat a apărut o petiție prin care semnatarii solicită decorarea ‘judecătoarei cu pantofi albaștri’.

Inclusiv Consiliul Superior al Magistraturii a felicitat, vineri, judecătoarea „pentru modalitatea în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu”, apreciind, totodată, faptul că activitatea acesteia „a fost remarcată atât de către profesioniști, cât și de mass media și publicul larg”.

Potrivit celor prezentate de către Mădălina Scutelnicu, atunci când judecătoarea l-a văzut pe puștiul de opt ani, s-a apropiat de el și i-a spus: „Vezi, R., am pantofi albaștri! Tu ai pantofiori albaștri? Uite, am și pelerină! Dă-mi mânuța și hai cu mine, să-ți arăt cât de maaare e castelul ăsta!”.

După ce copilul a fost audiat, la întoarcerea în sala de judecată, judecătoarea i-a spus să coboare atent de pe podium, să nu se lovească și „să meargă la mami sau la tati, unde vrea el”.

Ulterior, după ce a suspendat ședința, „doamna judecător cu pantofi albaștri”, mama și copilul au stat un sfert de oră într-o altă încăpere, de unde clienta avocatei a ieșit radiind de fericire pentru că avusese șansa să-și țină copilul în brațe după 1 an și jumătate.

Mama copilului i-a spus apoi avocatei că judecătoarea i-a dat băiatului „un pumn de bomboane”, din care copilul i-a oferit și celei care i-a dat viață, și le-a făcut și o fotografie celor doi.

„N-am trăit așa ceva în 10 ani de avocatură. Am văzut magistrați pentru care audierea minorului însemna următorul dialog, purtat fix în fața ușii sălii de judecată, așa, din voleu, cum ar veni: — ‘Câți ani ai, cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata? Bine, pa!’.  Doamna cu pantofi albaștri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conștientă că lucrează cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14. Domnilor magistrați, permiteți-mi o sugestie: cumpărați-vă pantofi albaștri, poate în asta stă magia! Nu există nici castel, și nici pelerină, fără un strop de magie, nu-i așa?”, a conchis avocata.

Sursa: AGERPRES