Ai, n-ai treabă la Mihalț, odată drum tot ar trebui să-ți faci, pentru o experiență gastronomică autentică.

Dacă nu ești dispus să îți sufleci mânecile la treabă, și nici cu tractorul nu ”te știi”, cel mai bine ar fi să alegi o zi nelucrătoare și să pornești în ceea ce va fi o aventură, cel puțin pentru papilele tale gustative. Nu te îngrijora dacă nu cunoști personal pe nimeni, oamenii locului sunt prietenoși, abordabili și cu puțin tact și bun simț desigur te poți trezi invitat la masă. Și ce poate fi mai bun, mai autentic decât o porție zdravănă din meniul zilei unui gospodar get beget? O vizită anunțată poate să știrbească din farmecul unei astfel de experiențe, pe când una inopinată scutură felurile de mâncare de orice artificiu, lăsând în farfurie doar bucate cu tradiție, după rețete moștenite de la înaintași. Piesa de rezistență din rețetarul gospodinelor comunei Mihalț este tocana de pui. Prea bine, veți spune, așa ceva știți să pregătiți și voi, nu contest, dar produsul final nu ”gustă” cum gustă ce am mâncat eu, din mâinile unei bunici din Cistei (sat aparținător Mihalțului). Rețeta mi-a dat-o fără să opună vreo rezistență, de unde trag eu concluzia că unul sau mai multe ingrediente au rămas secrete. Mai jos redau exact cantitățile (pentru 6 persoane) și modul de preparare indicat de dumneaei: un pui crescut în gospodărie, tăiat pe bucăți, 2 cepe, o legătură pătrunjel, 2 cartofi mari, 2 linguri untură de porc, 100 de grame făină albă, o linguriță boia dulce, sare după gust. Se pune untura în hârb (cratiță), se taie ceapa și pătrunjelul mărunt și se rumenesc până când ceapa devine sticloasă, moment în care se adaugă o linguriță de boia dulce. Se amestecă mereu în timp ce se adaugă puiul porționat, apoi se pune apă, până trece peste carne. Fierbem apoi amestecul la foc potrivit timp de 20-30 de minute, după care adăugăm cei 2 cartofi tăiați pătrățele și sare după gust. Se mai lasă la fiert preț de 10 minute și se drege cu făină înmuiată cu apă (ca o scrobeală), pentru îngroșare. Se mănâncă cu mămăligă și murătură. Cartofii pot fi înlocuiți cu găluște din făină (un ou, o lingură de apă, 100 grame de făină albă). Se face un aluat mai moale, din care se ia cu lingurița și se pune în tocană. Nu știu ce a mai pus ori nu bunica în cratița cu minunea, dar în mod cert, ce am reprodus eu la bloc, la mine, nu semăna nici măcar în poză cu ce a ieșit din mâinile ei. Rămân la ideea că absolut toate ingredientele trebuie să fi crescut pe pământ românesc, și că până și apa folosită trebuie să fie din fântână ori izvor. Tot răul spre bine, musai mă voi ”reînființa” în vizită la Mihalț, destinație pe care v-o recomand și vouă, pentru încă o porție de tocană și un pahar cu zamă de chisăliță cu lobode roșii, despre care vă voi povesti însă cu o altă ocazie.

D. M. S.