Fostul voleibalist Gabriel Cherebețiu, originar din Blaj, medaliat cu echipa României la Campionatele Mondiale și Europene între 1956 și 1962, devenit apoi antrenor și medic al echipei naționale, este printre nominalizările din acest an pentru Hall of Fame.

De asemenea, el a contribuit la dezvoltarea acestui sport și în Mexic, apoi a activat în cadrul federației internaționale, fiind membru, secretar general și președinte al Comisiei medicale.

Douăzeci și cinci de persoane cu merite deosebite au fost nominalizate în acest an, iar decizia finală va fi luată de o comisie, în funcție și de voturile fanilor, care își pot exprima opțiunea până pe 28 februarie, pe site-ul Hall of Fame-ului din volei, unde deocamdată nu a acces niciun român de la înființarea în 1985.

Gabriel Cherebețiu s-a născut la Blaj în 1935, dar copilăria și tinerețea a petrecut-o la Cluj-Napoca. „Îmi plăcea sportul, am început cu baschet, apoi am ajuns la înot, am făcut vreo cinci ani de natație, am ajuns să fiu al treilea junior din țară la 400 și 800 de metri”, a spus Gabriel Cherebețiu într-un interviu pentru EM360, acordat nepotului său Adrian Măniuțiu.

Faptul că antrenorul său l-a forțat să facă pasul la seniori într-o cursă, deși era încă junior l-a făcut să se îndrepte spre volei e care începuse să-l joace la școală. ”Am intrat în echipa școlii, care era în campionatul național și ne băteam cu două echipe universitare, noi ca elevi și de acolo m-au selecționat în echipa Facultății de Medicină și am rămas apoi după ce am intrat acolo, iar de acolo am fost selecționat în echipa națională în decembrie 1955”, a adăugat Gabriel Cherebețiu pentru sursa citată.

• Rezultate rapide

A fost vicecampion mondial în 1956 (Paris), obținând alte două medalii de bronz la edițiile din 1960 (Rio de Janeiro) și din 1962 (Moscova). De asemenea, a fost vicecampion european în 1958 (Praga). Din cauza unei accidentări în 1962 a renunțat la activitatea de sportiv.

S-a dedicat apoi medicinei sportive și antrenoratului. A fost tehnician secund al naționalei masculine și medicul echipei, cu care a și câștigat Campionatul European din 1963 (România), de altfel singurul aur din istorie obținut de voleibaliștii ”tricolori”.

Cherebețiu ar fi trebuit să participe și la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964, însă, cu 3 săptămâni înainte de plecare, a fost chemat la Comitetul Olimpic și Sportiv Român și a fost anunțat că nu va mai pleca împreună cu lotul la Tokyo, ci va merge în Mexic, la solicitarea Comitetului Olimpic de acolo, pentru a forma și pregăti echipa de volei în calitate de antrenor și medic al lotului, în vederea participării la Jocurile Olimpice, pe care Ciudad de Mexico avea să le găzduiască 4 ani mai târziu, în 1968.

S-a întors în țară imediat după acest eveniment, pentru că plecase pe semnătură, și, între timp, a renunțat la antrenorat, după ce a mai participat în 1970 la un CM alături de naționala României, și a dezvoltat Centrul de medicină sportivă.

• Mexic, țara în care a rămas

La șase ani de la întoarcerea sa în țară, o delegație oficială din Mexic, în frunte cu ministrul Sportului, a vizitat România pentru a căuta și a duce peste hotare valori ale sporturilor, din dorința de a-și consolida performanțele sportive. Întâmplarea face că ministrul Sportului din Mexic era un fost jurnalist care îl cunoștea și îl aprecia foarte mult pe doctorul Cherebețiu pentru ceea ce făcuse din voleiul mexican.

Impresionat de ceea ce realizase la Centrul de medicină sportivă din România, i-a propus să meargă din nou în Mexic pentru a pune acolo bazele medicinei sportive, iar după 2 ani de formalități invitația s-a și concretizat. Și-a făcut o viață în Mexic, unde a lăsat la un moment dat voleiul și s-a dedicat complet medicinei pe care a practicat-o și după vârsta de 80 de ani.

sursa: gsp.ro