Poziţia noastră geografică şi bogăţiile ţării noastre, istoria noastră milenară, destinul nostru ca popor ne-au pus la o răscruce de vânturi în calea marilor imperii şi, actual, în calea forţelor mondiale ce guvernează lumea.

A dispărut lumea bipolară în care două forţe mari dictau şi conduceau lumea şi a apărut lumea globalizării unipolară în care noi suntem integraţi. Forţele mondiale se interesează de noi, ne doresc şi tind să ne acapareze. De veacuri şi astăzi mai mult ca oricând dilema noastră a românilor şi a oamenilor politici care conduc ţara este pe cine să se bazeze, pe protecţia oferită din exterior sau pe încrederea românilor? Nefericitul destin al poporului român este de a fi neîncetat invadat şi jefuit. Oare cât mai poate să reziste această naţiune, oare cât mai poate să sufere poporul român, oare mai are naţiunea română nuclee de rezistenţă? Am crezut că da, odată cu nefericitul eveniment „Colectiv”, dar se pare că acei tineri frumoşi şi furioşi nu mai sunt vizibili sau chiar au dispărut. Mai are naţiunea română suflet şi rezervă de altruism şi generozitate pentru a depăşi şi această jenantă situaţie de a ne vinde şi pământul strămoşesc? Cine este de vină că suntem o naţiune ce ne îndreptăm spre sterilitate scăzând accentuat numărul populaţiei, ceea ce se vede prin scăderea indicelui de natalitate, prin egalarea indicelui de natalitate cu indicele de mortalitate. Cine are interesul să scadă populaţia României, cine are interesul să scadă numărul naşterilor de copii români în timp ce în China, care are peste 1,5 miliarde de locuitori, decretul prin care fiecare familie de chinezi nu poate să aibă decât un singur copil a fost anulat. Cine este de vină că România se autocondamnă la mediocritate în timp ce cerşim de la Bruxelles aprobare pentru orice fleac în loc să îndrăznim, în loc să înfăptuim? Cine este de vină că în rândul românilor cinstiţi au apărut noi categorii de oameni: cea a intimidaţilor, a laşilor, a hoţilor, a fricii animalice de DNA, sau şi mai grav a trădătorilor interesului naţional în favoarea interesului personal. Cine este de vină? Nimeni sau noi, toţi românii. De vină este şi globalizarea care mai mult ca niciodată şi mai mult ca orişicând a pus bogăţiile lumii în mâinile unui număr foarte mic de oameni şi le-a oferit putere absolută. Niciodată bogăţiile României, cele care au mai rămas nevândute, nu au fost atât de mici. Niciodată un procent atât de mic din PIB, acel sânge al întregului mecanism economic al ţării a ajuns la buzunarele românilor. Guvernul de tehnocraţi abia a fost convins de marile centrale sindicale să modifice salariul minim pe economie de la 1050 la 1250 lei începând cu 1 mai 2016. Niciodată lupta pentru putere nu a fost atât de puternică așa ca în zilele noastre. Mai întâi a fost lupta pentru stăpânirea economică a României şi rezultatul se vede: bogăţiile României au trecut în stăpânirea marilor companii multinaţionale iar companiile româneşti aproape că dispar. Gazul l-am vândut nemţilor, curentul francezilor şi italienilor, pădurile ne sunt tăiate de austrieci, băncile sunt cumpărate de multinaţionale, comunicaţiile şi telecomunicaţiile de nemţi, francezi şi altor naţiuni „binevoitoare” şi această listă poate continua şi o puteţi dumneavoastră completa. Se câştigă apoi puterea politică şi apoi se luptă pe terenul instituţional iar ţara noastră este transformată de Occident într-o piaţă de desfacere în care forţa de muncă este ieftină. Suntem în UE dar încă nu am intrat în spaţiul Schengen, deci suntem tot cetăţeni second-hand ai Europei, suntem într-un bloc militar NATO care ne-a transformat într-o ţintă nucleară dar nu mai avem ce face, asta este. Românii sunt împărţiţi din nou în două tabere: rezistenţii şi cinstiţii care sunt într-un număr mai mare şi oportuniştii care se adaptează la orişice, inclusiv la noţiunea de slugă. Ce ar trebui să facem ca să ne reinventăm ca ţară şi naţiune, ca românii să fie stăpâni, nu sclavi în propria ţară? Ar trebui ca populaţia României să crească până în anul 2020 la 25 de milioane de români, nu să scadă la 15 milioane de români aşa cum se preconizează şi se vrea din exterior. Ar trebui să nu ne vindem pământul şi sufletul pentru un pumn de euroi, ar trebui să nu mai lăsăm ca tinerii români să ia drumul Occidentului, ar trebui să spunem stop exodului de „creiere” în Occident, ar trebui să ne aducem tinerii la iarba verde de acasă şi să luăm exemplul evreilor din diaspora care, cu toate că trăiau foarte bine în Occident sau în America, începând din 1948 au plecat spre Israel, pentru a-şi construi o ţară tânără şi modernă. Sunt câteva deziderate pe care ar trebui să le audă atât preşedintele ţării, cât şi guvernele ce conduc România. Tineri români din interiorul graniţelor şi din diaspora, ţara vă aşteaptă să o reconstruiţi, să o reinventaţi şi să fiţi fericiţi alături de părinţii, bunii şi străbunii voştri! Tineri români, daţi României un nou embrion de viaţă pentru ca noi, toţi românii, să nu mai fim slugi, ci stăpâni în propria ţară şi în Europa! Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Dr. Mircea FRENŢIU