Construcţia Întreprinderii Accesorii Maşini Unelte (IAMU Blaj) a început la 1 septembrie 1972 şi s-a terminat la 1 aprilie 1974.

Era singura întreprindere de profil din ţară. În acea perioadă se construia foarte mult, iar utilajele ce condiţionau punerea în funcţiune, datorită importanţei lor, erau dirijate de către Corpul de control al lui Nicolae Ceauşescu, preşedintele României. Iar ca să fii luat în evidenţa Corpului de control trebuia să intervină primul secretar al Partidului Comunist Român de la judeţ, însă directorului nostru îi era ruşine să meargă la primul secretar, care era foarte tăios şi-i putea spune: „Eu te-am pus director, nu ca să-ţi procur eu utilajele”. Mie mi s-a încredinţat Serviciul Aprovizionare şi mereu eram încurajat şi lăudat pentru activitatea mea. Directorul era un om inteligent, iar eu eram un om ascultător şi ne înţelegeam bine. Mi-a spus: „Te duci săptămânal la Bucureşti! Nu te întreb ce faci, dar sacrifici de fiecare dată, zilnic, o oră-două să stai în birou la serviciul Vânzări de la Centrala de Utilaj Energetic, la Uzina de Maşini Grele. Astfel îi vei plictisi şi ne vor da repartiţia pentru utilajele noastre de încălzit şi călire. Aşa am făcut, iar după două luni şi jumătate s-a schimbat şeful serviciului Vânzări, tov. Georgescu, iar eu asistam la predare-primire. Cel ce prelua, împreună cu echipa sa, îşi cam bătea joc de fostul şef, iar eu am profitat de asta spunându-i că aşa îşi bat joc cei de la Blaj de mine, pentru că n-am reuşit să fac rost de o hârtie. Vorbele mele l-au mişcat şi mi-a spus că habar nu am pe ce lume trăiesc, deoarece „ăştia sunt toţi nişte bandiţi”. Mi-a spus că îi e milă de mine şi că de mâine el nu mai e salariatul acestei Centrale, dar va veni numai pentru mine. Să-l aştept dimineaţă la ora 7 la poartă. Aşa am făcut, iar el a venit şi a chemat telefonic un fost subaltern cu un formular de repartiţie. A scris pe el „25 tone părţi specifice utilaj energetic, furnizor Uzina de Maşini Grele Cluj-Napoca”. Mi-a spus să păstrez multă discreţie, pentru că repartiţia mea este falsă şi nu figurează în balanţa Ministerului şi a Consiliului de Stat al Planificării, iar Corpul de Control dacă ne prinde, ne mănâncă. Am dat telefon la Blaj şi mi s-a spus că am comenzi în alb la mine şi să iau avionul, să merg la Cluj şi să închei contractul. Am spus da, însă am făcut invers. Cu primul tren am mers la Blaj şi a doua zi am convins conducerea întreprinderii că pentru a da fabrica în funcţiune trebuie să păcălim Partidul Comunist Român, iar eu singur nu pot face asta, fiindcă nu sunt membru de partid. Astfel că într-un microbuz am plecat la Cluj eu, directorul ing. Augustin Abuşan şi secretarul PCR Imre Augustin, sdă încheiem contractul. Pe vremea aceea în Cluj aveau xerox numai judeţeana PCR şi Uzina Unirea, unde cunoşteam pe inginerul Liviu Tancu, băiatul profesorului nostru de geografie din Sighetu Marmaţiei, care ne-a făcut copie după repartiţia falsă, de am putut contracta şi procura utilajele necesare. Pe directorul de la uzina furnizoare l-a anunţat Georgescu, spunând că are nişte obligaţii faţă de oraşul Blaj. Sunt convins că numai din istorie cunoştea Blajul şi cu atât mai mult îl admir că n-a pretins nicio recompensă.
Acestea s-au petrecut în anul 1973, iar în 1975 aud la difuzorul din întreprindere că Tribunalul Suprem a condamnat la moarte pe directorul comercial şi pe şeful serviciului Vânzări de la Centrala de Utilaj Energetic din Bucureşti, dar că tov. Nicolae Ceauşescu, preşedintele României, le-a comutat pedeapsa în închisoare pe viaţă. Erau acuzaţi de crimă de înaltă trădare, iar eu, din curiozitate, m-am interesat ce anume au făcut. De fiecare repartiţie luau zece mii de lei şi prinzând gustul banilor, s-au apucat să vândă peste hotare investiţiile inginerilor noştri. Un inginer din provincie a proiectat o turbină de mare randament şi tot aştepta să-i fie premiată, dar asta întârzia. Dar întâmplarea a făcut ca la un târg internaţional să-şi vadă expusă turbina şi bineînţeles că Securitatea şi-a făcut datoria.
Am scris această amintire gândindu-mă că acei ce au norocul să lucreze în fabricile pe care generaţia mea le-a construit, se vor strădui să le păstreze în funcţiune, pentru că s-au construit cu mari greutăţi şi încă sunt folositoare. Îi felicit pe muncitorii, inginerii şi tehnicienii de la IAMU Blaj pentru că au reuşit să păstreze fabrica.

Ioan BIZĂU, Blaj

 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Blaj Info și pe GOOGLE NEWS