Ieri seară s-a desfășurat finala Champions League la volei feminin între cea mai titrată echipă, VakifBank Istanbul şi Alba Blaj, revelaţia turneului.

CSM Volei Alba Blaj, o echipă fondată în 2011, a reuşit o performanţă extraordinară: în primul rând să ajungă în Final Four şi apoi în finală.

Deci o echipă de nicăieri, antrenată de un sârb, Darko Zakoc (care vorbeşte româneşte) a reuşit o performanţă istorică pentru România şi o surpriză imensă pentru voleiul feminin european.

Mă întreb cine a construit această echipă la nivel administrativ şi de unde a avut această ambiţie? Că a fost primarul, că a fost un iubitor de volei sau de sport, în spatele echipei este determinarea şi energia cuiva.

Blaj, oraş cu 20.000 de locuitori, joacă o finală europeană, după ce în semifinală a învins-o pe Galatasaray Istanbul. Gândiţi-vă că de fapt Blajul joacă de două ori cu Istanbulul, un oraş care are puterea economică a întregii Românii, scrie zf.ro.

Uitându-mă la componenţa echipei din Blaj, am văzut că alături de trei românce joacă o braziliancă, o cubaneză, sârboaice, ucrainence, două turcoaice, o bulgăroaică, o germană, o portoricancă.

Cum a ajuns Blajul să aibă o echipă multinaţională?

Există vreo legătură cu dezvoltarea economică a oraşului, a judeţului? Există vreo legătură cu mentalităţile zonei, cu istoria?

Nu am datele economice pentru Blaj, ştiu doar că grupul german Bosch este principalul contributor la bugetul primăriei.

În schimb, avem date economice pentru judeţul Alba, care pot să arate că această echipă multinaţională, cu un antrenor sârb, exprimă şi proporţia în business. Conform ultimelor date din 2016 – conform ediţiei a treia a Capitalului Privat Românesc, o analiză realizată de ZF -, cifra de afaceri totală a companiilor din judeţul Alba a ajuns la 16, 5 miliarde de lei, fiind pe locul 17 în România.

Totalitatea cifrei de afaceri a tuturor companiilor din România în 2016 a fost de 1.225 de miliarde de lei.

Ponderea valorii adăugate brute în cifra de afaceri este de 76%, faţă de o medie naţională de 62%.

Capitalul privat românesc are o pondere de 51% în businessul din Alba, capitalul privat străin deţine 47%, iar companiile de stat 2%.

Faţă de 2015, judeţul Alba a înregistrat o creştere de 13% a cifrei de afaceri, faţă de o medie naţională de 4%.

Judeţul Alba are a doua performanţă economică în 2016 faţă de 2015 – ca cifră de afaceri -, pe primul loc fiind Ilfovul, cu o creştere de 14%. Gândiţi-vă că Bucureştiul a crescut cu numai 2%, Timiş cu 5%, Clujul cu 9%, iar Constanţa a avut un minus de 4%.

Cele mai mari companii din judeţul Alba sunt Star Assembly (fabrica de cutii de viteze de la Sebeş a gigantului german Daimler) cu o cifră de afaceri în 2016 de 1,49 miliarde de lei faţă de 124 milioane de lei în 2015. Pe locul doi este Kronospan Sebeş, cu 997 de milioane de lei, în scădere faţă de 2015. Pe locul trei este Albalact, companie cumpărată de francezii de la Lactalis, cu 527 de milioane de lei , iar pe locul patru este Transavia, compania antreprenorului român Ioan Popa, cu 478 milioane de lei.

O caracteristică extrem de interesantă este că judeţul Alba a dat României mulţi antreprenori români care au reuşit să construiască branduri puternice: Raul Ciurtin cu Albalact, companie pe care a dus-o la numărul 1 în România, Ioan Popa cu Transavia, Ioan Tecar, cu Percart, companie vândută Fondului de investiţii Abris, Lorand Szarvadi cu Supremia, compania de condimente pe care a vândut-o unui grup francez sau Unilact.

După cum arată datele statistice, autorităţle locale din judeţul Alba şi românii care au creat business au îmbrăţişat capitalul străin care le-a adus investiţii, know-how, pieţe externe, punând judeţul Alba într-un circuit al globalizării.

Judeţul Alba este printre puţinele zone din România care a reuşit să aibă investiţii străine de peste 1 miliard de euro.

Gândiţi-vă că Gorjul a atras investiţii de 7 milioane de euro, Mehedinţi 16 milioane de euro, Vaslui 35 de milioane de euro, Botoşani 79 de milioane de euro, Vrancea 90 de milioane de euro, Brăila 93 de milioane de euro, Teleorman 98 de milioane de euro. De la 1 miliard de euro până la 100 de milioane de euro este diferenţă de 10 ori.

Niciunul dintre aceste judeţe nu are o echipă sportivă performantă extern la vreun sport.

Chiar dacă Alba Blaj a pierdut finala, faptul că a ajuns până aici este ceva extraordinar şi, dincolo de performanţa sportivă, exprimă şi o mentalitate a zonei de ambiţie a antreprenorilor români de a crea companii şi branduri de top care să se lupte cu firmele mari, dar şi deschiderea zonei de a accepta şi a atrage investitori străini care nu te fură, ci pot se dezvolte zone, lăsând o puternică amprentă în businessul local.

Gândiţi-vă că sunt foarte multe zone din România care au rămas în urmă şi care nu vor putea niciodată să recupereze acest decalaj din cauza mentalităţilor şi din cauza faptului că aşteaptă totul de la stat.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 7 mai 2018
Autor: Cristian Hostiuc