După luni de război civil în Siria, preşedintele american Barack Obama a decis o intervenţie militară în această ţară, după ce serviciile secrete americane şi experţii ONU i-au confirmat un atac cu arme chimice, cu gazul Sarin, comandat de preşedintele Assad asupra rebelilor. În acest sens, Obama a cerut, sâmbătă după-amiaza, oficial Congresului, autorizarea unui atac militar în Siria.

Dar serviciile secrete s-au mai înşelat şi în Irak cu Saddam Hussein, şi în Afganistan. Crudul adevăr este că acolo, în Siria, de la începutul represaliilor au murit peste 100 de mii de oameni, în marea lor majoritate civili, iar circa un milion se află în taberele de refugiaţi din sudul Turciei, iar vina o poartă preşedintele Bashar-Al-Assad, care nu vrea cu niciun preţ să renunţe la putere fiindcă el de mult nu mai reprezintă pentru Siria un factor de unitate naţională. Forţele navale NATO în frunte cu SUA se repliază pe coastele Mediteranei spre Siria, aşteptând un ordin de atac de la preşedintele american. Decizia de atac în acest caz nu trebuie aprobată de toate ţările membre ale NATO, care nu toate sunt de acord cu intervenţia militară, în fruntea acestor ţări fiind Norvegia şi Polonia, care se declară neutre. Atacul nu va primi mandat ONU deoarece Rusia şi China nu vor vota niciodată acest atac, ele fiind membre importante ale Consiliului de Securitate ONU şi fiind partizane ale preşedintelui Assad. Ca răspuns la flota NATO, flota Federaţiei Ruse din Mediterana şi Marea Baltică se îndreaptă spre portul sirian Tartus unde ruşii au o importantă bază militară terestră care le-a asigurat supremaţia în această zonă. Problema pentru regimul Bashar-Al-Assad este că el este sprijinit de populaţia numită alawiti, ce nu reprezintă decât 12% din populaţia Siriei, deci sunt o minoritate religioasă care conduce Siria în forţă de mult timp, din timpurile când tatăl dictatorului era preşedinte şi în 1982 a măcelărit aproximativ 20 de mii de oameni în oraşul Hama, care şi atunci s-au revoltat împotriva regimului. Este clar că în Siria războiul civil este unul religios şi tribal, între o minoritate numită alawită, de 12%, şi restul populaţiei. Cum va evolua acest război din Siria? Se va transforma Siria într-o nouă Coree unde trupele guvernamentale sprijinite de ruşi şi chinezi se vor război la nesfârşit cu trupele rebele sprijinite de americani? Se va transforma acest război într-un „război fulger” care va ţine două-trei zile şi atacurile americane vor termina regimul Assad? Va recunoaşte Rusia atacul chimic şi îşi va retrage trupele din Tartus, umilind Moscova şi regimul Putin? Sau, Doamne fereşte, războiul civil sirian se va transforma într-unul loco, regional sau chiar mondial? Sunt câteva scenarii la care trebuie să reflectăm cu toţii, dar mai ales guvernanţii noştri.
Ce se în întâmplă deja pe plan economic în lumea largă din cauza războiului din Siria este o mare problemă, care ar trebui să ne intereseze şi pe noi, românii. Pe piaţa valutară creşte yen-ul japonez, francul elveţian şi bineînţeles dolarul american şi, în caz de conflict, leul românesc se va deprecia grav faţă de euro, fapt ce va afecta viaţa românilor. Pe piaţa petrolului deja se constată o creştere a costului barilului de petrol, iar pe piaţa metalelor preţioase se constată de asemenea o creştere preţului unciei de aur.
Pentru toată lumea ar fi bine ca regimul dictatorial Bashar-Al-Assad „să cadă” şi să se instaureze democraţia în Siria. Să ne rugăm pentru poporul sirian pentru ca Dumnezeu să-i dăruiască pacea!

Dr. Mircea FRENŢIU