La data de 15 aprilie 2021 s-au împlinit 200 de ani de când în satul Frâua, undeva între Mediaș și Sibiu, vedea lumina zilei Ioan Axente, primul dintre cei 5 copii ai soților Iacob și Ana, iobagi înstăriți, care la acea vreme, cu strădania muncii lor, au reușit să-și trimită toți copiii la școli, pentru a-și dobândi un statut social mai bun ca al lor.

Primii 5 ani de studii i-a urmat în renumitele școli ale Blajului, apoi a frecventat cursurile Gimnaziului catolic din Sibiu (în prezent Colegiul “Gheorghe Lazăr”), la nici 20 de ani fiind vorbitor de 4 limbi: română, maghiară, germană și latină. În anul 1840 a revenit la Blaj, la Facultatea de Teologie, dar a studiat şi filosofia, avându-i ca profesori pe Simion Bărnuțiu și alți intelectuali de seamă ai vremii, cărora li s-a alăturat în lupta și protestul împotriva hotărârii Dietei de la Cluj privind înlocuirea limbii latine cu cea maghiară în toate instituțiile statului, fapt pentru care, în ultimul an de cursuri, a fost exmatriculat.

S-a retras în comuna natală, de unde timp de doi ani s-a ocupat de comercializarea unor produse agricole în tot spațiul transilvănean, inclusiv la Cluj, unde i-a cunoscut pe Avram Iancu și pe Ioan Rațiu, cu care a menţinut apoi legătura și a colaborat în Revoluția pașoptistă din Ardeal.

În anul 1847 a plecat la București, unde a lucrat ca profesor de limba română și latină. S-a înscris în Societatea „FRĂȚIA”, participând activ la Revoluția burghezo-democratică din Țara Românească, fiind permanent la curent şi cu evoluţia evenimentelor acestei mișcări în Transilvania, unde s-a reîntors în septembrie 1848. La Orlat a format o grupare de 200 de luptători înarmați cu care s-a îndreptat spre Blaj pentru a participa la cea de-a treia Adunare de pe Câmpia Libertății, pe traseu alăturându-li-se încă vreo 1800 de revoluționari.

Liderii revoluționarilor români din Transilvania au hotărât împărțirea acestui teritoriu în 15 prefecturi, în fruntea cărora era numit câte un prefect, care avea sarcina de a-i organiza și pregăti pe revoluționari în tot atâtea legiuni de 10.000 – 20.000 de luptători înarmați, cu care s-a pornit lupta împotriva maghiarilor de la Arad până la Sibiu și de la Blaj în toate localitățile de pe Mureș și cele două Târnave, până în inima munților Apuseni. În fruntea Legiunii “Prima Blasiensis” a fost numit revoluționarul venit de la Orlat, Ioan Axente, care de acum avea să-și însușească pseudonimul de “SEVER”, având gradul de general, ca de altfel și ceilalți prefecți de legiuni, care au desfășurat din septembrie 1848 până spre sfârșitul lui 1849 acțiuni de gherilă, dezarmându-i și lăsându-i fără provizii de alimente și armament pe revoluționarii maghiari.

Pentru vitejia și faptele sale de arme, Axente Sever a fost răsplătit de către împăratul Franz Joseph, cu care s-a întâlnit pe muntele Găina din Apuseni, cu “Crucea de aur cu Coroană” precum și cu “Ordinul Franz Joseph clasa III”, iar țarul Rusiei i-a acordat ”Ordinul Sfânta Ana clasa III”.

După anii Revoluției pașoptiste din Transilvania, Ioan Axente Sever s-a implicat în continuare în activități care vizau drepturile sociale și culturale ale românilor din Ardeal, în anul 1860 pregătind împreună cu Timotei Cipariu, Andrei Șaguna, Petru Sterca Șuluțiu și alți intelecuali de marcă ai vremii înființarea Asociațiunii Transilvane Pentru Cultura Română și Literatura Poporului Român “ASTRA”, la realizarea acestui deziderat, în anul 1861,ocupând funcția de vicepreședinte. A publicat dferite articole în “Gazeta de Transilvania” și în “Tribuna”,  iar în anul 1869 a publicat cartea cu titlul “Respuns la Cartea Neagră”, în care sunt evocate pe larg aspecte din Revoluția din anii 1848 – 1849 din Transilvania.

În perioada 1850 – 1866 a ocupat funcții în instituții ale statului, apoi, împreună cu cea de-a doua soție a sa, s-a retras la Cricău, unde a locuit până în anul 1892. După data de 17 februarie 1867, când Transilvania a fost alipită Ungariei, a fost tracasat continuu de către autoritățile maghiare, fiind nevoit să se refugieze la Brașov, unde a trăit pînă la sfârșitul vieții sale, din anul 1906, când corpul său neînsufețit a fost adus la Blaj și înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice, unde își au somnul de veci și alte mari personalități ale ”Micii Rome”.

În semn de prețuire a rolului său în Revoluția burghezo-democratică din Transilvania, statul român a schimbat denumirea localității Frâua în care s-a născut Ioan Axente în cea a revoluționarului „Axente Sever”, iar noi, membrii Despărțământului ASTRA „Timotei Cipariu” Blaj, împreună cu Primăria și Biblioteca municipiului Blaj, acum, la împlinirea a 200 de ani de la nașterea sa, l-am comemorat, omagiat și am depus coroane de flori la mormântul și bustul său.

Ioan BRAD