A fost odată ca niciodată un vis, un vis minunat al pastorului Martin Luther King numit visul american, care presupunea democraţie, libertate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii lumii, inclusiv pentru populaţia afro-americană din SUA.

Pentru acest vis a fost împuşcat pastorul american, care, la rândul lui, nici nu visa atunci că acum, în 2015, SUA are un preşedinte de culoare în persoana lui Barack-Hussein Obama. Visul american l-au avut majoritatea emigranţilor din Lumea Veche, care s-au dus peste ocean pentru o viaţă mai bună. Şi românii au auzit de sintagma „visul american” şi noi toţi, înainte de 1989, am visat, cel puţin o dată, să ne trezim pe tărâmul făgăduinţei numit America. Visul american a fost zdruncinat de mai multe ori, în 1933 cu marea criză economică, şi de ce nu, în zilele noastre, cu criza economică şi globalizarea. A fost zdruncinat şi de moartea lui John Fitzgerald Kennedy, singurul preşedinte adevărat al SUA, urmat, din păcate, de preşedinţi marionete pentru „marele păpuşar” numit finanţa internaţională. Tot mai mult cred că visul american este visul unui imperiu. Au fost mari imperii în istoria mondială începând de la Sumer, şi apoi imperiul persan, mongol, hun, cel al lui Alexandru cel Mare, roman, bizantin, otoman, austro-ungar, francez-napoleonian, britanic şi rus, URSS şi, în cele din urmă, american. Toate aceste imperii se bazau pe armată şi forţă şi mai puţin pe cultură, pe care şi-o impuneau cu ajutorul armelor. Visul american s-a extins în toată lumea şi se bazează pe succesul culturii americane care penetrează toate statele şi ajunge şi în România. Visul american este un „imperiu” care nu s-a impus cu forţa în lume şi la noi, în România, fiindcă şi noi, românii, de bunăvoie purtăm blue-jeans ca şi texanii, şi noi mâncăm astăzi la McDonalds, Pizza Hut sau KFC, şi noi bem coca-cola şi pepsi cola, şi noi butonăm produsele de la Microsoft, Apple şi Dell, şi noi vizionăm filme hollywood-iene, şi noi ascultăm muzică rock şi pe regele rockului, Elvis Presley, şi noi ascultăm muzică country şi pe Kenny Rogers, şi noi cumpărăm din mall-urile luminate, şi noi vorbim limba engleză, care devine limbă internaţională. Dar visul american se apropie de sfârşit deoarece prea mulţi visători au apărut din toate ţările iar grămada de bani de pe Wall Street s-a transformat încet, încet, într-o datorie externă a SUA de 17 trilioane de dolari. Unele ţări cuprinse de visul american s-au trezit la realitate şi nu mai vor să li se fure bogăţiile naturale, altele nu mai doresc ca cetăţenii lor să fie transformaţi în sclavi ieftini, gata de exploatat ca şi noi, românii. Criza financiară din SUA a spulberat visul american iar americanii de rând se gândesc că: s-a scumpit benzina, că băncile de la care au împrumutat bani pentru a-şi construi o casă au dat faliment, că numărul americanilor care au o casă proprietate personală a scăzut vertiginos, că salariile s-au redus, că şefii de companii câştigă din ce în ce mai mult, iar americanul de rând din ce în ce mai puţin, că taxele pentru învăţământul superior cresc exponenţial, că multor americani li s-au luat casele, nemaiputând plăti rata şi dobânda la împrumut. Visul american a fost implementat şi în România dar la noi s-a transformat într-un paradox. Se pare că în ţara noastră el face miracole, îmbogăţind peste noapte pe mulţi români şi anume pe politicieni şi acoliţii lor şi sărăcind populaţia ţării. În America, averile se fac de-a lungul a trei generaţii, iar în România, peste noapte. Dar iată că şi în România apar doi anticorpi care distrug visul american şi anume DNA-ul şi presa corectă. Şi tot visând la visul american, iată că românii se trezesc brusc şi realizează că o naţiune nu se clădeşte pe visuri, ci pe adevăratele valori ale societăţii româneşti de altădată: naţionalism, credinţă, iubire de popor şi tradiţii româneşti, cultivarea credinţei în eroii neamului, cultivarea credinţei în cei ce şi-au dat viaţa pentru libertatea pământului românesc. Visul american este o „fata morgana” după care au fugit şi fug şi cei din diaspora dar pentru noi, toţi românii, atât pentru cei din interiorul graniţelor ţării cât şi pentru cei din exteriorul lor, visul american ar trebui să se transforme în visul românesc iar România ar trebui să fie „o ţară ca soarele de pe cer”. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Dr. Mircea FRENŢIU