Locuitorii din Tăuni, comuna Valea Lungă, și-au condus astăzi, 5 aprilie 2022, eroul satului, pe ultimul drum. Rusu Aurel, care a împlinit vara trecută venerabila vârstă de 100 de ani, era ultimul veteran de război din comună.

La slujba de înmormântare, comunitatea locală s-a adunat cu mic și mare pentru a-și lua rămas bun de la cel mai vârstnic bunic din sat, participant în cel de al Doilea Război Mondial și fost prizonier la ruși.

Atmosfera a fost foarte emoționantă, mai ales că la înmormântare a fost prezentă Garda de Onoare formată din militari din cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum”, condusă de domnul maior Adrian Popa.

După oficierea slujbei de înmormântare de către părintele paroh Nicolae Oltean, primarul comunei, domnul Dan Aldea, a transmis familiei îndoliate un cuvânt de mulțumire și recunoștință pentru faptele eroice ale bunicului Rusu Aurel. De asemenea, scriitorul și istoricul Dan Ramf, de la Muzeul Național al Aviației Române, Secția Istorie și Muzeografie, Rachete și Cercetări Spațiale „Hermann Oberth” Mediaș a prezentat tuturor, în detaliu, experiența avută pe front și în prizonierat a eroului Rusu Aurel, pe care l-a vizitat de nenumărate ori și a cărui poveste de viață a cuprins-o în volumul 1 „Bunicii noștri, Eroii noştri”, apărut în 2017, la Editura Militară.

Astfel, cei prezenți au aflat despre Rusu Aurel că s-a născut la data de 20 iunie 1921, în satul Tăuni, într-o familie cu şapte fraţi. La 20 februarie 1942 a fost încorporat la Regimentul 5 Grăniceri de la Brăila, împreună cu alţi cinci consăteni. Instrucţie au făcut pe un câmp din apropiere, întâi învăţând să tragă cu puşca ZB, apoi cu pistolul mitralieră Oriţa. În primăvara anului 1944 a fost trimis la Şcoala de Telemetrie de la Făgăraş, calificându-se ca observator telemetrist.

În aprilie 1944, s-a întors la garnizoana din Brăila, iar la scurt timp sunt „vărsaţi” la Regimentul 38 din cadrul Diviziei 10 Infanterie. Imediat au fost urcaţi în tren şi duşi în Sudul Basarabiei, în faţa insulei Carolina. Din prima noapte au primit botezul focului, artileria rusească bombardându-i toată noaptea, cu greu reușind să construiască adăposturi în pământ şi să sape tranşee. Tânărul soldat de atunci dădea coordonatele colegilor de la tunuri pentru a lungi sau scurta tragerea.

La 19 august 1944 au primit ordin de retragere, nu înainte de a bombarda zdravăn poziţia inamică. Pe drumul către ţară, coloana de căruţe a românilor a fost prinsă în ambuscada de tancuri sovietice. Rusu Aurel a mai apucat să audă doar: „ uite tancul!”, reușind rapid să se arunce în şanţ și să-și salveze viaţa. Atunci, tancurile rusești au făcut măcel în rândul soldaţilor români. La scurt timp a fost luat prizonier şi a asistat la execuţia unor militari germani de către sovietici.

Au urmat ani grei ai prizonieratului. Din sudul Basarabiei, până la Odessa, au fost duşi pe jos, iar tânărul soldat a fost nevoit să meargă desculț, neavând bocanci. Sunt năpădiţi de păduchi, iar bolile şi foametea au făcut ravagii în rândul prizonierilor. Au fost, apoi, urcaţi în „bou-vagon” şi duşi la Novogorsk în Rusia, la 80 km distanţă de oraşul Helsinki. Din păcate, aici, condiţiile de trai, mâncare şi cazare nu erau bune. Primii prizonieri eliberaţi au fost italienii, urmaţi apoi de „internaţionali”, danezi, olandezi, spanioli şi cehi. Aurel Rusu a fost eliberat din prizonierat în 13 mai 1948. În același an, s-a căsătorit cu Ana, alături de care a trăit 68 de ani și au avut trei copii.

Prezenți la evenimentul unic al comunei lor, elevii clasei a IV-a, de la Școală Generală Valea Lungă, însoțiți de doamna învățătoare Călina Comșa, toți îmbrăcați în costume populare, au recitat o poezie istorică și au cântat cu emoție”Treceți batalioane române Carpații”.

Rusu Aurel a fost înmormântat în cimitirul satului, iar militarii Batalionului 136 Geniu „Apulum” au tras trei salve de foc, în timp ce drapelul era înmânat familiei.

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească pe eroul Rusu Aurel din Tăuni! Recunoștință și veșnică amintire!