Între manifestările culturale şi educaţionale programate cu prilejul Anului omagial al satului românesc, Cercul ASTRA „Ion Bianu” împreună cu Asociaţia “Fiii satului Biia” au organizat activitatea culturală “Lumea satului românesc în pagini de literatură”.

Obiectivele acestei activităţi a fost afirmarea rolului Bisericii în viaţa satului, elogierea unor harnici slujitori ai satului, promovarea ţăranilor şi elevilor cu aptitudini artistice, literare, dezvoltarea interesului pentru păstrarea şi promovarea tradiţiei satului, pentru îndrăgirea creaţiilor literare ale scriitorilor români şi a creaţiei populare. Activitatea culturală s-a desfăşurat întro sală de clasă, la Grădiniţa cu program normal Biia, unde se găseşte şi „Clasa pentru ţesut şi cusut”, înfiinţată de Consiliul Judeţean Alba. Înainte de începerea activităţii, cei prezenţi la activitate au putut vedea expoziţia de carte a scriitorilor Ioan Brad şi Alexandru Brad, precum şi preocuparea elevilor de a învăţa meşteşugurile strămoşeşti, sub îndrumarea meşterului popular Elena Burja.

După cuvântul de bun venit adresat de preşedinta Cercului ASTRA „Ion Bianu” Biia, au fost prezentaţi participanţii la activitate: preotul paroh Lucian Feşteu, preşedintele Asocaţiunii Transilvane Pentru Literatura şi Cultura Poporului Român (ASTRA) – Despărţământul „Timotei Cipariu” Blaj, ing. Ioan Mihălţan, ing. Grigore Pop – vicepreşedinte al Despărţământului „Timotei Cipariu” şi al Cercului ASTRA „Ion Bianu” Biia, prof. Marioara Pop – membră a Cercului ASTRA „Ion Bianu” Biia, înv. Marioara Orian Brad – membră a Asociaţiei „Fraţii Brad” şi a Cercului ASTRA „Timotei Cipariu” Pănade, înv. Maria Zereş – preşedinta Cercului ASTRA „Timotei  Cipariu” Pănade, rapsodul popular Gheorghe Zereş – membru al Cercului ASTRA „Timotei  Cipariu” Pănade, înv. Mariana Costea, ed. Alina Bucur, de la Școala gimnazială „Gheorghe Dancu” Biia, ing. Nicolae Sabău – preşedintele Fundaţiei „Ioan Sălcudean” şi vicepreşedinte al Asociaţiei „Fiii satului Biia”, Lucia Crişan – bibliotecară a Bibliotecii comunale Șona,  Eleonora Ignat – „poet ţăran”, Maria Dulău – rapsod şi meşter popular, un grup de fii ai satului Biia, participanţi activi la activităţile culturale ale satului: Cheslerean Lucreţia, Ciugudean Floare, Căpâlnean Iudifta, Ignat Ana, Dulău Agafia (asistentă medicală), Dulău Gheorghe, Dulău Anica, Ciugudean Ioan, Căpâlnean Viorel, Căpâlnean Iudifta, Ignat Ana şi un grup de elevi ai Școlii gimnaziale „Gheorghe Dancu” din Biia.

Apoi profesoara Maria Suciu a vorbit despre satul românesc ca vatră în care s-a plămădit, s-a păstrat şi s-a promovat conştiinţa naţională şi religioasă a neamului, cultivând virtuţile poporului roman: hărnicia, dărnicia şi ospitalitatea. A arătat că dansul şi cântecul popular, costumul naţional sunt valori inegalabile şi incontestabile care fac legătura între satul tradiţional şi cel contemporan. Dând citate din Lucian Blaga, Octavian Goga, Tudor Arghezi, a droit să arate locul pe care-l ocupă satul şi locuitorii lui în istoria neamului nostru. În poezia „Sufletul satului”, Lucian Blaga spunea: „Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. / Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. / Aici orice gând e mai încet, / şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, / ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, / ci adânc în pământ undeva”. Pentru a arăta locul şi rolul satului românesc în istoria românilor, Octavian Goga spunea: „Eu cred că mai întâi a fost satul şi după aceea au venit dealurile din jur, ca să păzească frumuseţea asta“. Poate că astăzi, satul nu mai e cel pe care ni-l descriau pe vremuri Rebreanu sau Blaga, Coşbuc sau Creangă, Goga sau Duiliu Zamfirescu şi poate că nici locuitorii lui nu mai sunt ţăranii de odinioară, cei care îşi amestecau munca, sărbătorile, bucuriile şi lacrimile cu lutul care plămădeşte veşnicia. Se spune că viaţa este trecătoare, dar sufletul este veşnic sau nemuritor. Deci tragem nădejdea că sufletul satului românesc nu va muri, el va trece din suflet în suflet de om, din generaţie în generaţie, găsindu-şi sălaş în inima şi mintea celor care îşi au rădăcinile în el. „Suntem şi vom fi totdeauna neam de ţărani. De aceea, destinul nostru ca neam, ca putere culturală, atârnă de cantitatea de aur curat ce se află ȋn sufletul ţăranului – creatorul şi păstratorul culturii populare, centru generator, binecuvântat şi rodnic” (Lucian Blaga).

Sunt mulţi plecaţi din sat, dar nu întrerup legătura cu satul natal, iar când timpul le permite,  mai trag o fugă acolo unde se strâng toate neamurile şi cunoscuţii de toate vârstele, aşa cum se întâmplă în satul nostru, mai ales de la înfiinţarea Asociaţiei „Fiii satului Biia”, care adună în fiecare an ACASĂ fiii satului răspândiţi în toate colţurile ţării şi-n întreaga lume. Din păcate, populaţia satelor este în majoritate vârstnică, iar copiii sunt tot mai puţini, pentru că tineretul este plecat peste hotarele ţării. În oraşul Bari, din Italia, s-au născut în acest an 40 de copii români, pe când în satul nostru sunt în anul şcolar 2019-2020 doar 31 de elevi în învăţământul primar şi 39 de elevi în învăţământul gimnazial. În timpul copilăriei mele, uliţele erau pline de glasurile gălăgioase ale copiilor. Numai în familia tatălui meu, formată din 7 fraţi, erau 34 de copii, pe Uliţa din Jos, cele 8 familii aveau 46 de copii, iar la şcoală erau în clasele I-VIII câte două clase de elevi, la fiecare an de studiu (de aceeaşi vârstă), cu un efectiv cuprins între 30-40 de elevi/clasă. La sat toate evenimentele din viaţa unui om: naşterea, botezul, căsătoria, trecerea în veşnicie, se desfăşurau cu ajutorul bisericii şi cu mare credinţă în Dumnezeu. „Să cinstim aceste meleaguri prin muncă, cu dăruire şi să nu ne ruşinăm niciodată de agricultură sau de pământ, să le considerăm talpa ţării, căci însuşi numele de ţară vine de la ţarină şi poartă în el existenţa şi trăirea tuturor, de ieri, de azi, de mâine şi de poimâine, deci poartă în el VEŞNICIA.“ (Tudor Arghezi)

Lumea satului românesc a fost mereu o sursă de inspiraţie pentru scriitorii neamului nostru. Operele lor îşi adună seva din acelaşi izvor al folclorului, istoriei şi frumuseţilor mediului rural, precum şi al vieţilor sătenilor de diferite vârste. Doi dintre scriitorii contemporani, născuţi pe valea Târnavei Mici, la Pănade, Ion Brad şi Alexandru Brad, au în centrul creaţiilor lor satul.

Ion Brad s-a născut pe 8 noiembrie 1929, în satul Pănade, judeţul Alba, satul lui Timotei Cipariu. Cunoscut prin frumuseţea operelor sale literare, dar şi prin funcţiile publice deţinute de-a lungul timpului (9 ani Ambasador al României în Grecia, directorul Teatrului Nottara din Bucureşti), Ion Brad a fost un om modest, a sprijinit tinerii scriitori şi a ajutat pe toţi cei ce i-au cerut ajutorul. Eugen Barbu îl denumeşte pe Ion Brad – poet al satului, iar Tiberiu Utan spune: „În mod firesc, poetul Ion Brad s-a mândrit cu obârşia ţărănească, făcându-şi din satul ardelean un blazon”, iar Ion Brad spune într-un interviu că datorează totul tradiţiei legate de satul românesc şi lumea lui, în fireasca evoluţie şi devenire istorică.

Alexandru Brad, poet şi ziarist, s-a născut pe data de 27 octombrie 1938, în satul Pănade, judeţul Alba. În centrul poeziilor sale se află satul natal, părinţii, pământul cu roadele sale, ţăranul român. Cuvântul ACASĂ, pe care îl poartă în suflet ca şi fratele său, Ion, apare aproape în toate poeziile sale. „Acasă – apă vie, cald cuvânt,/ Acasă – locul sfânt de pe Pământ/ În care simt că sînt şi când nu sînt” (poezia ACASĂ, 1979)

„Pământul acesta are suprema putere:/ Pus la rană – vindecă,/ Potoleşte durerea/ Ca pâinea cosaşului,/ Ca văzduhul dorul de larg al cocorilor.” (poezia ACASĂ,1986 )

„Numai tălpile lor – luminoase opinci,-/ Sărutate de brazdă şi-nflorite de grâne-/ Au ştiut cât e drumul pân-la naltele porţi,/ Care-i preţul răbdării de a fi şi-a rămâne, … /Numai frunţile lor, de pământ şi de cer,/ Închinate a rugă peste coada de sapă/ Știu cum urcă o vară într-o cupă de vin,/ Cât de-ncinsă e ziua în ulciorul de apă” (poezia AMIAZĂ)

În „Cuvânt înainte – În spaţiul poeziei tradiţionale” al volumului de poezii ”Alexandru Brad -Desene pe suflet”, Valentin F. Mihăescu scrie: „Satul este, în universul imaginar al poeziei lui Alexandru Brad, reper fundamental, la care te întorci mereu pentru a-ţi regăsi identitatea, pierdută în labirintul existenţei”. În versurile autorului „Desenelor pe suflet”, satul apare în două ipostaze: satul natal, timpul mitic al copilăriei şi locul în care stau, în cimitire sau vechile lor case, bunicii, părinţii, fraţii şi surorile; satul este, apoi, în viziunea poetului, sinonimul ţăranului, pe care Alexandru Brad îl elogiază în numeroase poeme, surprinzându-i, totodată, drama dezrădăcinării, ca în poezia „Poem plâns”. Fiecare vers al poeziilor lor, închinate satului, trezesc în sufletului celui ce le citeşte adevărata iubire faţă de satul natal, de oamenii lui, de uliţele satului, de dealurile ce-l înconjoară, ca în poeziile „Cântec scris pe o frunză de nuc”, „Colţ de pământ”, „Răscruce”, „Rădăcinile”, „Elegie”, „Acasă”, „Rădăcină”, „Pănade”, „M-aş întorce”, „Spre toţi ai mei”, „Doină la Pănade” etc. (Ion Brad) sau „Dor de sat”, Dor de Pănade”, „Poem plâns”, „Amiază”, „Reverie la Răşinari” etc. (Alexandru Brad).

Părintele Lucian Feşteu a vorbit despre rolul bisericii în viaţa satului şi despre poezia religioasă a scriitorului Ion Brad şi a citit două poezii. Apoi au mai citit din poeziile lui Ion Brad şi Alexandru Brad: Maria Suciu, Lucreţia Cheslerean, Floare Ciugudean, Ioan Ciugudean, Alina Bucur, Grigore Pop, iar rapsodul popular Gheorghe Zereş, bun cunoscător al operelor lui Ion Brad şi Alexandru Brad, a recitat mai multe poezii din operele acestora. S-a ţinut un moment de reculegere pentru scriitorii Ion Brad şi Alexandru Brad, trecuţi în acest an în veşnicie.

Profesoara Mărioara Pop a vorbit despre personaltăţi ale satului românesc, şi anume: ale satului Pănade – Timotei Cipariu, Ion Brad şi Alexandru Brad, ale satului Biia – Ioan Sălcudean. Poeta populară Eleonora Ignat a recitat două poezii personale închinate satului natal şi ţării. Prezentă la activitatea omagială a satului, Marioara Orian Brad, singura soră a fraţilor Brad, a vorbit despre legătura celor şapte fraţi şi despre protecţia şi iubirea ce i-a fost acordată de aceştia, despre faptul că Dumnezeu i-a oferit acest mare dar, dar şi posibilitatea de a-i omagia cât timp îi va hărăzi Dumnezeu pe pământ. Ioan Mihălţan a apreciat rolul Cercului ASTRA „Ion Bianu” în organizarea acţiunilor culturale ale satului şi în mod special a activităţii omagiale a satului românesc, felicitându-i pe organizatori: Maria Suciu, Marioara Pop şi Grigore Pop. Au fost distribuite diplome preoţilor satului, cadrelor didactice, membrilor ASTRA şi altor persoane care au contribuit la păstrarea tradiţiei şi promovarea satului românesc.

Elevii, îndrumaţi de înv. Mariana Costea, îmbrăcaţi în frumosul costum naţional, au dat o notă de sărbătoare activităţii omagiale a satului, iar prin colindele lor au dovedit că la Biia  tradiţia populară este promovată din generaţie în generaţie. După ce eleva Hancăş Alexandra a recitat două poezii, toţi cei prezenţi au colindat: „O, ce veste minunată!”, „Coborât-a coborât”, apoi organizatorii i-au omenit, conform tradiţiei, cu cozonac, gogoşi (bunătăţi făcute de Marioara Pop), suc, vin şi bomboane. A fost o după-amiază plină de emoţie, de mulţumire sufletească.

Prof. Maria SUCIU, Biia
Foto: Ioan MIHĂLȚAN